Unii oameni colecţionează timbre. Alţii magneţi de frigider. Alţii şerveţele şi chiar şi şosete multicolore.
Eu colecţionez căni. Nu de orice fel, dar fiecare cu propria ei bucată din experienţa mea.
Eu cred că, prin fiecare colecţie pe care o alcătuim, stocăm amintiri. Căci de-aia sunt aşa speciale pentru noi, pentru că atribuim unui simplu obiect o bucată din fiinţa şi timpul nostru.
Prima cană.
Am luat-o acum patru ani, când eram la un festival de reenactment ȋn Hunedoara şi am vizitat pentru prima dată castelul Huniazilor. E verde, cu o pictogramă a castelului pe ea. De fiecare dată când ȋmi beau cafeaua din ea ȋmi amintesc sentimentele pe care mi le-a dat pentru prima dată castelul, cum a fost să alerg ȋn costumul personajului prin sala Dietei şi de momentele de râs şi voie-bună de atunci.
A doua cană.
Am luat-o din Sighişoara, atunci când am pornit ȋntr-o excursie prin jurul Transilvaniei. Era o dimineaţă răcoroasă de toamnă, scăldată ȋn razele soarelui, ce oferea zidurilor cetăţii medievale o strălucire aparte. Ne-am oprit să luăm micul dejun la una dintre terasele cochete din cetate şi atunci am văzut-o. Am ştiut că trebuia să o iau şi aşa, să port de-a pururi alături această amintire. E albastră.
A treia cană.
Râşnov. A fost pentru prima dată când am vizitat cetatea şi a fost şi prima dată când m-am ȋndrăgostit iremediabil de ea. Era o zi de sâmbătă cu aglomeraţie mare, când parcarea de la baza dealului era plină ochi. Ȋmi amintesc cum ne-am chinuit să găsim un loc de parcare şi, după, să parcăm maşina ȋntre doi copaci, la limită. Sus, ȋn cetate, prinsă de vraja peisajului şi de apăsarea istoriei locului, am ştiut că trebuie să-mi iau o mărturie. Portocaliu.
A patra cană.
Am luat-o de la Bran, tot ȋntr-o zi de sâmbătă. E roşie căci mi s-a părut potrivită, prin asociere cu locul. Nu am vizitat castelul atunci, căci era plin de lume, dar ȋmi amintesc de cât de mult am râs, ȋncercând să-mi ajut amicul cu care eram atunci să-i cumpere o amintire mamei lui. El a ales un magnet, eu am rămas cu o cană.
A cincea cană.
A fost prima oară când m-am ȋntors la Castelul Huniazilor şi am ştiut că trebuie să marchez acest moment. A fost şi prima dată când am ȋnceput să diversific oarecum proaspăta mea colecţie de căni, căci de data asta am luat cu o măsură mai mare – pentru ceai, mi-am zis eu atunci. E albastru-deschis. Ȋmi aminteşte de cearcănele pe care mi le făcuse excursia de atunci, dar şi de cât de mult i-am ȋnnebunit pe cei din jur cu nevoia mea de a face poze tuturor colţişoarelor castelului. Aici s-a născut primul meu personaj.
A şasea şi a şaptea cană.
Prietena mea cea mai bună e plecată de câţiva ani la studii ȋn Anglia. Venită ȋn vacanţă, am zis să pornim ȋntr-o scurtă escapadă la Sighişoara. Nu mai fusesem de mult plecate undeva ȋmpreună, aşa că a trebuit să ne răsfăţăm, să vizităm tot şi să râdem de absolut orice ne crea poftă. N-am făcut rabat de la nimic, şi am ştiut că trebuie să marchez acest moment. Una e mov şi cealaltă bej.
A opta, a noua şi a zecea cană.
Din când ȋn când, e nevoie de un girls roadtrip, ca să se cimenteze prietenia şi să stăm departe de testosteron. Aşa că mi-am luat prietenele şi duse am fost pe la cetatea Devei, veşnicul castel al Huniazilor şi Alba-Iulia. Nu m-am putut abţine, am ştiut că vreau o amintire. Două sunt albe şi una e albastru deschis.
Am ales cănile pentru că mi se par practice şi, ȋn acelaşi timp, sunt suficient de ciudăţică ȋncât să am o afinitate pentru ele. Dar, mai mult decât atât, colecţia mea de căni reprezintă şi o colecţie de amintiri, de clipe petrecute alături de cei dragi, ȋntr-un timp şi spaţiu unde nu existau griji şi unde totul curgea, parcă diferit.
Asta ȋnseamnă să colecţionezi un tip de obiecte. Să-ţi placă ȋntr-atât de mult ȋncât să oferi lor o părticică din tine şi experienţa ta, astfel ȋncât ele să rămână nemuritoare. Peste ani, tu, cel de atunci, te vei uita la ele şi ȋţi vei aminti de tine, cel de acum şi cel din numeroasele tale aventuri.
Tu ce colecţionezi?
- Ce faci când nu ştii ce să faci? - 3 iul. 2020
- Hai să-ncingi o horă cu arta, la Muzeul Satului din Cluj - 19 iun. 2020
- Povestea unei altfel de veri - 22 mai 2020
Si eu colecționeaz cani, am peste 100 buc