Contrar presupunerilor pe care publicul larg le are în privința Turnului Croitorilor, aici nu s-au produs niciodată haine. Denumirea acestui turn, ca a multor altor turnuri sau bastioane de apărare din Transilvania este dată de numele breslei medievale care avea menirea de a administra construcția respectivă. Aici, apărarea și supravegherea împrejurimilor, întreținerea și păstrarea în bune condiții a incintei intra în atribuțiile uneia dintre cele mai importante ghilde clujene: breasla croitorilor. Menționat pentru prima oară într-un document din anul 1475, din timpul domniei regelui Matia Corvin, Turnul Croitorilor a fost de-a lungul timpului turn apărare, depozit pentru praf de pușcă, element strategic de supraveghere, spațiu pentru un potențial muzeu al orașului, pentru ca azi să fie centru de cultură urbană.
Clujul medieval a avut două incinte fortificate: prima a fost ridicată probabil între 1260-1270 cu suprafața de 7 hectare, iar cea de-a doua a început să fie construită în anul 1405, după ce regele Sigismund de Luxemburg a acordat Clujului titlul de „Oraș Liber Regesc”. Privilegiul le-a permis locuitorilor să construiască ziduri de apărare străjuite de șanțuri, să-și aleagă singuri conducătorii, cetățenii erau scoși de sub jurisdicția voievozilor Transilvaniei, iar răufăcătorii care erau prinși pe teritoriul Clujului erau judecați în oraș putând primi pedeapsa capitală.
Turnul Croitorilor face parte din a doua incintă, ce înconjura un teritoriu de 45 de hectare cu ziduri străpunse din loc în loc de aproximativ douăzeci de turnuri și bastioane. Situat în colțul sud-estic al fortificației, turnul era cel mai robust dintre toate, fiind aflat în zona cea mai vulnerabilă a cetății.
Breasla croitorilor a fost una dintre cele mai puternice și influente bresle din istoria orașului, formată din meșteri care erau reprezentați în administrația locală, în cel mai mare număr după meșterii aurari. Prima atestare documentară a croitorilor din Cluj apare în anul 1453, în primul registru al impozitelor locuitorilor maghiari, în care sunt menționați treizeci de croitori, cu numele de familie „Zabo” sau „Sartor”, care în perioada respectivă desemna cu siguranță meșteșugul acestora. Primul document păstrat care atestă existența breslei croitorilor datează din anul 1475, când a fost refăcut vechiul statut al ghildei, prin care membrii își luau angajamentul de a decora și întreține Altarul Tuturor Sfinților din biserica parohială Sfântul Mihail, de a apăra și întreține turnul din colțul sud-estic al incintei fortificate și de a-l aproviziona cu arme de foc și cu praf de pușcă.
Legea industriei din anul 1872 a desființat toate breslele din Monarhia Austro-Ungară, încetând astfel și activitatea breslei croitorilor din Cluj. Desigur, croitorii și-au continuat activitatea, însă nu în cadrul unor organizații profesionale, ci ca entități distincte.
În anul 1627, în urma unui trăsnet, praful de pușcă depozitat în turn a explodat, reconstrucția fiind realizată într-un ritm alert între anii 1627-1629, în timpul domniei principelui Gabriel Bethlen, după planurile arhitectului italian Giacomo Resti, pe cheltuiala breslei croitorilor și a orașului. Turnul s-a refăcut tot pe un plan pentagonal, dar pe o suprafață mult mai amplă. În luna octombrie a anului 1629, la finalizarea lucrărilor, pe fațada estică a turnului a fost amplasată o placă decorată cu însemnele orașului și ale lui Gabriel Bethlen, realizată de către lapicizii clujeni Ștefan Diószegi și Ioan Molnos.
În timpul Războiului Curuților (1703-1711) condus de Francisc Rákóczi II, generalul curuților, Alexandru Károly a aruncat în aer clădirea în anul 1707 în urma predării orașului, pentru a nu fi folosită de austrieci. După încetarea ostilităților, turnul a fost refăcut de generalul imperial Georg Kriechbaum (1665-1710) considerându-se că este un element important în apărarea orașului, restaurarea definitivă având loc în anul 1709.
În secolul al XIX-lea, turnul și-a pierdut rolul militar, astfel că pe fațada vestică a fost amplasat un ceas cu clopoțel, al cărui sunet se activa la ora exactă.
În anii ‘50 ai secolului XX, se decide înființarea unui muzeu al orașului în turn, iar acesta este restaurat, introducându-se tâmplării și feronerii din tablă prelucrată care trebuiau să sugereze fierul forjat. S-a montat inclusiv o placă bilingvă (în limbile română și maghiară) pe fațada estică, dar proiectul eșuează.
În anii ‘70 și ‘80 ai secolului XX, casele și construcțiile din jurul fragmentului de zid de curtină care a supraviețuit în partea nordică a turnului au fost demolate, multe dintre acestea utilizând pe post de perete chiar zidul medieval. Printr-un proiect neinspirat, interiorul turnului a fost modificat dramatic, prin construirea unei scări și a unor planșee din beton armat, care au transformat spațiul într-unul dificil de utilizat.
O nouă restaurare a șarpantei a avut loc între anii 1990-1991, dar intervenția a afectat și mai mult structura clădirii, astfel că aceasta a fost abandonată până în anul 2005, când a fost introdusă într-un amplu proces de restaurare. Proiectul finalizat în anul 2009 de către arhitecții Adrian Borda, Eleonora Ciotlăuș și Klara Veer (Atelier de Arhitectură și Urbanism – Cluj) și dezvoltat la inițiativa O.A.R. Transilvania, în colaborare cu Primăria Municipiului Cluj-Napoca în calitate de beneficiar a transformat turnul într-un centru de cultură urbană și a fost reintrodus în circuitul cultural și turistic al orașului, fiind una dintre cele mai frecventate instituții de cultură din Cluj.
- Turnul Croitorilor de-a lungul timpului - 6 sept. 2024
- Căminul de fete „Blanka Teleki” - 26 aug. 2024
- Insula mică din Parcul Central - 1 aug. 2024
