Pentru necunoscători, Vama Veche este ultima stațiune de pe litoralul românesc, înainte de granița cu Bulgaria. O stațiune cu un spirit liber, boem, colorată și plină de viață. Pentru cunoscători însă, nu am să dezvolt… ei știu deja totul despre magia acestei stațiuni, și nu degeaba își poartă cu mândrie titlul de Vamaioți.
Fiind una dintre cei din urmă menționați, nu se putea să ratez vara aceasta întâlnirea cu marea. Am pornit la drum mai mult decât convinsă de faptul că această călătorie are ceva important să mă învețe, iar după 8 ore de drum, cu simfonia valurilor pe fundal și cu nisipul încă destul de cald sub tălpi, eram pregătită să fac cunoștință cu lecția de care știam că voi da la malul mării. Iar lecția mea nu a întârziat să apară. În cele 9 zile petrecute la mare, mi s-au perindat prin fața ochilor o mulțime de întâmplări care mi-au arătat că acolo unde oamenii vin cu iubire, tot iubirea este cea care îi întâmpină și tot ea este cea care îi călăuzește. Iar cum iubirea își găsește începuturile și se manifestă doar prin bunătate, iată și amprenta pe care și-a lăsat-o marea asupra mea anul acesta: Nu există moment în viață în care să nu poți să fii bun, și nu există lucru bun, făcut din suflet, care să rămână nerăsplătit. Și vă rog să mă credeți pe cuvânt, oamenii buni se întâlnesc unii cu ceilalți mereu.
Suntem în Vama Veche așadar, și le zâmbim tuturor, pentru că acesta este spiritul. Plimbându-mă așa zâmbind, printre zâmbete, mă opresc într-o seară pe faleza principală, la una dintre doamnele care făceau pe o margine de trotuar brățări și codițe din ață colorată. Pentru că nu voiam să aștept prea mult, iar dânsa avea înaintea mea o domnișoară căreia îi făcea în păr o codiță, am decis să îmi fac codița la altcineva, însă din varii motive am revenit acolo unde, instinctiv, voiam să mă opresc de prima dată. Aleg culorile pe care să le port în păr pentru o perioadă, mă așez pe scaun și inevitabil, eu și Cristina, pentru că acesta este numele doamnei despre care vă povestesc azi, începem o conversație.
Ei bine, Cristina, o doamnă veselă și plăpândă din Ploiești, mi-a povestit despre faptul că este al treilea an în care vine la Vama Veche să facă codițe și brățări, că ziua vinde brățări pe plajă iar seara face codițe pe faleză, că doarme în cort și că satisfacția cea mai mare o are atunci când vede zâmbind copiii cărora le donează toți banii strânși după un sezon petrecut în Vama Veche.
Exact, ați citit bine. Cristina vine la mare și muncește toată vara, pentru a putea ajuta copiii orfani, iar dacă în cei doi ani precedenți aceasta s-a implicat făcând donații prin intermediul unei asociații, în acest an, Cristina va dona toți banii strânși unui număr de 420 de copii aflați în grija unui duhovnic din județul Prahova.
O vară de muncă pentru 420 de zâmbete sincere
În mod evident nu voiam să las povestea Cristinei la malul mării, așa că am întrebat-o cum și de unde a descoperit tainele prin care își împletește ațele, de unde izvorăște această dorință de a ajuta atât de mulți copii, dar am aflat și cum anume plănuiește să îi învețe și pe aceștia să își câștige singuri o parte din bănuți.
,,Încă de mică am avut o înclinație spre tot ceea ce înseamnă artă, pictură, muzică, chiar și design. Știu să croșetez de exemplu, de la bunica mea, știu să cânt și la acordeon…
Pasiunea pentru codițe și brățări din ață am descoperit-o într-un an, atunci când am venit împreună cu fiica mea în vacanță la Vama Veche. Atunci mi-am umplut mâinile de brățări și părul cu codițe, iar fiica mea și-a dat singură seama cum se fac. M-a învățat și pe mine, iar de atunci am învățat să le fac singură.
Pentru că în decursul anului eu lucrez în străinătate, iar vara o petrec în România, implicându-mă de mai mult timp în acte de binefacere, mi-am dat seama că aș putea să fac bani din asta, iar cu banii strânși să ajut mai mulți copii.
Pe timpul zilei mă plimb pe plajă, printre prosoape și șezlonguri și vând brățările pe care le fac în timpul anului. O parte dintre acestea le fac singură, iar cealaltă parte le-am făcut în acest an împreună cu copiii cărora am să le donez banii, în vacanța de iarnă pe care am petrecut-o în România. Pentru că i-am învățat și pe ei cum se face o brățară sau o codiță, vara viitoare mi-am propus să iau câțiva dintre copii cu mine, la mare, ca să își poată face singuri niște bani pe timpul verii. Sunt copii care merită să fie atât ajutați, cât și învățați să muncească și să fie implicați activ în societate.
Ce simte un om care face bine altor oameni? Că trăiește. Că ceea ce face el prin talentul pe care îl are de la Dumnezeu, ajută alți oameni să trăiască puțin mai bine, iar asta îmi aduce o satisfacție sufletească enormă. Dorința de a ajuta copiii o am încă de când încercam eu să fac un copil, iar fiica mea a venit după ce am pierdut mai multe sarcini. De atunci am știut că dacă pe lume eu am un singur copil al meu, îi voi ajuta pe ceilalți ca și cum ar fi tot ai mei. Iar acum, urmează să ajut nici mai mult nici mai puțin de 420 de copii. Din banii pe care îi câștig, rețin doar suma de 40 de lei pentru a plăti locul pe care mi-am amplasat cortul. Restul cheltuielilor mele le achit din banii personali.” – Cristina
Sunt mulți oameni care aleg să își petreacă zilele libere de vară în Vama Veche, însă sunt prea puțini cei care cred că au ajuns în această stațiune întâmplător. Cei care cred de la bun început în vraja mării, lasă poveștile speciale la care sunt protagoniști să li se întâmple, fără a pune la îndoială lecția cu care vor pleca. Cei care credeau că prezența lor acolo este întâmplătoare, nu au nevoie de prea mult timp să se convingă de faptul că nimic nu e întâmplător.
O altă tânără cu care am intrat în contact spre finalul vacanței mele, mi-a spus așa: Nu vreau să îmi plătești acest serviciu, dar am o rugăminte. Atunci când vei întâlni și tu un om care are nevoie de ajutor, te rog frumos să te oferi să îl ajuți, și așa vom închide cercul recompenselor. După o scurtă conversație avută pe acest subiect, aceasta a încheiat cu ceea ce am notat de fapt eu mai sus: Oamenii buni se întâlnesc unii cu ceilalți mereu, exact atunci când au nevoie.
Aceasta a fost lecția cu care m-am întâlnit eu la începutul lunii august: nu contează locul în care te afli, bunătatea își face apariția peste tot acolo unde vrei să o vezi, iar oamenii au acest minunat dar de a lăsa în urma lor lucruri pe care cei care le descoperă, într-un fel sau altul le vor transmite mai departe.
Pe Cristina o veți putea întâlni în Vama Veche până la finalul lunii august, iar dacă vă doriți un accesoriu colorat și îl veți alege din cutia ei cu ațe, veți oferi și voi culoare în viețile unor copii care au nevoie.
Marea Neagră vă așteaptă în fiecare an pentru a vă scrie și voi propriile povești, dar voi aveți oricum ocazia de a fi buni în fiecare zi, oriunde v-ați afla.
Nu sunt mulți oamenii care cred că ajung în Vama Veche întâmplător, însă sunt inexistenți cei care pleacă de acolo fără o poveste. Povestea mea, în linii mari, a fost așa cum v-am scris mai sus. V-aș povesti mai mult, dar esența am cuprins-o. În mod cert, am legat anul acesta și prietenii noi, iar despre ceea ce a rămas nescris de la malul Mării Negre, am să vă las vorba cu care am încheiat orice întâmplare prin care am trecut cu noua mea prietenă, M: Așa a fost să fie!
Până data viitoare, nu uitați să fiți înainte de toate oameni buni, iar poveștilor, pentru a fi extraordinare, trebuie să le dați voie să se întâmple.
Cu drag, Oana.
- O țară mândră, la fel ca inimile ce s-au născut în ea. La Mulți Ani, România! - 1 dec. 2022
- FSPAC salvează o viață. Povestea mișcării FSPACallTogether - 27 nov. 2022
- Laptele magic din judeţul Cluj - 14 sept. 2022
