Chitaristul înnăscut, Ferencz Perde
Pășim pe drumul vieții urmând adesea trasee prestabilite, însă puțini sunt cei care își ascultă instinctul și își urmează vocația.
Și îmi place să îi cunosc și să îi aduc aproape de voi.
Unul dintre aceștia este Ferencz Perde, un chitarist înnăscut.
Acesta, face parte din grupul norocoșilor, deoarece a deraiat cu muuult curaj de la traseu și se pare că bine a făcut.
Nici nu știa că muzica va fi cea care îi va deveni profesie, pasiune, cotidian, după ani de studii în management.
–Omule, fă ce te face fericit-
La 12 ani, înțelesese deja că diferențele umane nu îi pot aduce decât plusvaloare existenței, așa că, după-mesele erau petrecute cu prietenii maghiari de etnie.
În jurul blocului, atmosfera devenea animată, deoarece băieți și fete cântau atât de frumos, încât niciun ghiveci de flori nu le-a fost aruncat în cap de vreo vecină deranjată.
Când nu erau pe afară, cântau înăuntru, la pian, chitară și saxofon. Acusticul și vocalul ce umplea spațiul îi făcea să se încarce cu energie bună, să socializeze și să se conecteze la o realitate boemă, artistică.
Pasiunea pentru muzică i-a insuflat-o tatăl unuia dintre amicii de etnie, atunci când l-a chemat să cânte la o tobă. Cu dorință de cunoaștere și curiozitatea specifică unui tânăr, Ferencz nu ezită în a accepta invitația.
Ineditul gestului vine din faptul că acea tobă era bătută cu…lingura de lemn.
„…habar nu aveam de nimic, hazliul era tocmai că nu știam nici măcar de realitatea acelui instrument. Băteam premierul tobei din suflet, nu știam ce fac.” F.P.
Odată încheiată sesiunea cu lingura de lemn, tatăl prietenului său i-a spus că e musai să facă ceva în domeniul muzical, pentru că are un dar ce trebuie valorificat.
În anii ’80, fără youtube și acces la cosmopolitan, instrumentele întâlnite erau ceva exotic, stârnind curiozitatea băiatului ce urma să facă un gest neașteptat în direcția vocației sale.
Așa că, una dintre veri, îl prinde la CAP, la cules de ceapă și cartofi, pentru a-și putea achiziționa o chitară.
Visa la o chitară acustică REGHIN, ce se găsea destul de greu, iar fiecare strop de sudoare căzut pe cepele și cartofii adunați, nu erau decât pasul mai aproape de dorința sa.
De Crăciun, primise însă de la părinți o chitară…de jucărie, pentru că ei prea nu înțeleseseră măreția și seriozitatea visului său.
Învățase două acorduri, iar prietenul său, maestrul, îi oferise promisiunea revederii, dar doar după ce prinde acordurile MI și Fa.
„După un desen schițat pe caiet, am zdrăngănit ore întregi, că nici nu mai știam ce cânt, iar pielea mi se ducea încet încet de pe degete. Cu toate astea, continuam.”F.P.
Odată îndeplinită abilitatea cerută de maestrul său, Ferencz intră în prima trupă, la o școală, scriind așadar prima piesă, Vino, vino, în noaptea asta. De aici, începe cariera sa muzicală.
„Dorința mea a fost o ambiție mare, și, începând din timpul comunismului, am reușit să fac din vocație, o profesie. ” F.P.
Muzica este viața lui, deoarece a renunțat la o profesie plictisitoare, în domeniul managementului, lipsită de creativitate, pentru a fi astfel în mijlocul oamenilor și a le întreține starea de bine. Pe scenă, se conectează la realitatea artistică, ce face din lume, una mai bună.
„Nu știu să cânt după cote, doar după ritmul sufletului și după ureche.” F.P.
Cu o experiență muzicală de peste 30 de ani, el este fondatorul trupei rock TIMES OF NEED și Rebel Yell Tribute Billy Idol România.
Prin activitatea sa, a împărțit scena și platforma muzicală cu diverși artiști, fiind chitarist solo și compozitor al trupei TIMES OF NEED, cu care formează o chimie muzicală ce i-a făcut să creeze albume în română și engleză.
A activat în trupe precum Truda, Quest, Wild Angel și s-a alăturat unor compozitori celebri.
Piese precum Gecile Negre, Orice ar fi, În mintea ta, sunt fredonate și cerute pe bis la concerte și evenimente.
Ferencz nu se plictisește niciodată deoarece repetiții, proiecte și activități muzicale se desfășoară mereu în cadrul studioului din Cluj.
De la dorința de a avea o chitară, acum el se bucură de instrumente cunoscute, de marcă, precum chitara GIBSON USA, FENDER și amplificatoarele MARSHALL.
Liderul trupei Times of Need, consideră că artiștii valorează o avere, deoarece ei au puterea de a binedispune, aduce zâmbet și relaxare.
Tocmai de aceea, omul cu chitara este un om al entertainmentului și preferă să fie la ziua și evenimentele altora, făcându-i fericiți printr-o atmosferă efervescentă, de sărbătoare.
„Sunt un om de scenă, acolo mă deconectez și îmi place să văd în privirea oamenilor cum relaxez și binedispun suflete.’”F.P.
Adoră evenimentele și festivalurile și crede că omul primește o adrenalină în plus acolo, ceva ce îi lipsește oarecum din cotidian.
Și, deși mulți văd festivalurile ca zile de refugiu, el încurajează păstrarea bunului-simț în consumul de alcool, indiferent de problemele avute, deoarece acesta nu face decât să oprească temporar niște neplăceri, pe care ulterior, le va agrava.”
„Orice ar fi, deschide poarta pentru o nouă zi.”
„Muzica este conexiune, a ta cu tine, dar și cu cei din jur. Iubirea, respectul, sinceritatea și conexiunea sunt principalele valori în care cred și pe care îmi doresc să le întâlnesc la semenii mei.” F.P.
Ochii îi zâmbesc atunci când spune că viața e făcută din plăceri mici și mari, suferințe ce ne marchează și ne schimbă, dar, pentru armonie, este necesar să învățăm să le acceptăm pe toate, pentru că așa creștem și trăim.
„Dacă pe oriunde mergi, nu lași problemele și trecutul acasă, ești mereu dezamăgit și pierzi prezentul.” F.P.
Fire visătoare și vizionară, i-ar plăcea să fie pe scenă cu Slash, de la Guns N’ Roses, nu suportă nicicum sforăitul, iar un sunet din natură ce îl relaxează și conectează cu Universul, este sunetul greierilor.
Se laudă că face un gulaș unguresc tot atât de bun pe cât de bine cântă, dar noi nu îl credem până nu gustăm unul, cine știe, poate la un eveniment inedit, cu muzică și gulaș á la Ferencz.
Până atunci, el transmite mai departe darul pe care l-a primit de la tatăl prietenului său-acela de a-i face pe alții să descopere talentul pe care nici măcar ei nu știu că îl au. Predă tainele chitarei cu entuziasm și rezultate vizibile.
Rezultatele avute îl fac recunoscător și bucuros, neuitând cât de importante sunt micile evenimente și întâlnirile aparent nesemnificative dintr-un moment al vieții.
Bucuria a două, trei acorduri, l-a transformat pe băiatul de la bloc în artistul cu chitara, iar muzica, rămâne elementul-liant atemporal care conectează, indiferent de evoluția și demersul societății.
Ferencz ne lasă cu mesajul următor:
„Ascultă-ti intuiția, fii încrezător și nu renunța la a face ceea ce îți place, doar așa, vei trăi pe deplin și vei știi cine ești”.
Până data viitoare, gânduri senine, pe acorduri de chitară.
Gyorgydeak Patricia©
- Bilet spre MARTE, prin FICȚIUNE - 10 sept. 2024
- Perioada de Probă: O Fereastră de Oportunități și Provocări - 20 aug. 2024
- Cum Influențează Preavizul Viitorul Tău Profesional? - 15 iul. 2024
