Insula mică din Parcul Central

Asociația de Binefacere a Femeilor a închiriat în anul 1827 terenul mlăștinos aflat între Someșul Mic și Canalul Morii pentru a-l transforma într-un loc de petrecere a timpului liber. Inițiativa s-a bucurat de o largă apreciere din partea clujenilor, astfel că la nivelul orașului s-a constituit o comisie care avea rolul de a amenaja, întreține și dezvolta noul parc al orașului. Spațiul a trecut printr-o transformare uluitoare de-a lungul timpului, trasându-se alei pentru promenadă și un lac cu două insule. Pe insula mare a fost ridicat pavilionul de patinaj, în timp ce insula mică a rămas un loc amenajat natural.

Pe insula mică au fost aduse în perioada verii lebede, iar în anii ‘60-’70 ai secolului XX și o căprioară.

Lacul a fost dotat inițial cu bărci cu vâsle și caiace, după care au fost aduse hidrobiciclete. Ambarcațiunile erau numerotate și puteau fi închiriate câte o jumătate de oră sau o oră. Oamenii puteau privi insula de aproape, dar nu s-a dat niciodată voie să se debarce acolo. Administratorul era atent ca nimeni să nu încalce această regulă și striga în portavoce. Oricum, pe plăcuțele de pe insulă era inscripționat mesajul „Accesul interzis”.

Iarna, lacul se transforma în cel mai mare patinoar al Clujului, iar în centrul orașului erau amplasate plăcuțe din metal vopsite în albastru, sub forma unor stegulețe, pe care era scris cu alb, „Azi, gheață în parc”. Oamenii erau astfel înștiințați să meargă la patinaj. Iarna era perioada în care se ajungea pe insula din mijlocul lacului, mai ușor.

Acest petec de pământ pe care s-a dezvoltat o vegetație stufoasă în care cuibăresc multe specii de păsări, este o atracție pentru publicul care vizitează Parcul Central „Simion Bărnuțiu”. În fiecare sezon, insula schimbă veșmintele, astfel că fotografii o imortalizează în multe ipostaze atrăgătoare.