Denumit „Panteonul Transilvaniei”, cimitirul Hajongard este unic chiar prin numele pe care îl poartă și care ar trebui să fie protejat ca o valoare locală specifică. Deși oficial se numește „Cimitirul Central”, cimitire centrale sunt în toată lumea, dar Hajongard este specific urbei de pe Someșul Mic și majoritatea clujenilor îl recunosc după această titulatură.
Numele dealului pe care este amplasat cimitirul vine din dialectul săsesc „grădina cu iepuri” (der Hase = iepure, der Garden = grădină) sau „grădina cu aluni” (die Hasel = alun), dar termenul este discutat și se pierde în Evul Mediu, când locul respectiv era în afara zidurilor cetății.
În Evul Mediu, oamenii erau înmormântați în interiorul orașului în jurul bisericilor, iar după extinderea din secolul al XV-lea a zidurilor cetății, cadavrele erau înhumate direct în șanțul de apărare, iar pe pietrele din zid se scrijelea numele decedatului. Și acest loc a devenit în 1570 supraaglomerat, astfel că a fost necesară găsirea unui alt spațiu cu destinația de cimitir al orașului. Epidemia de ciumă din 1585 a grăbit și mai mult luarea unei decizii cu privire la noul loc de îngropăciune, astfel că autoritățile locale au decis deschiderea unui nou cimitir pe dealul care mărginea drumul către Turda. Aici puteau fi îngropați toți morții, fără deosebire de rang sau condiție socială.
Personalități ale vieții culturale, politice sau economice din Cluj și din Transilvania, dar și oameni simpli și-au găsit locul de veci în acest spațiu. Dacă în alte părți sau cimitire există o delimitare clară între confesiuni sau naționalități, în Hajongard, moartea a tăiat aceste limite. O singură parcelă, denumită „Cimitirul Lutheran” a fost donată în 1750 Bisericii Evanghelice de către comandantul militar al Clujului (De Gladys), însă nici pe această arie nu este consemnată o prezență exclusivă. Există zone în care predomină anumite morminte (a hoștezenilor în estul cimitirului sau zona „Grădini” cunoscută pentru abundența de morminte nobiliare, zona cimitirului evreiesc), dar pe ansamblu, cimitirul adăpostește reformați, romano-catolici, ortodocși, greco-catolici și evrei într-un melanj neiertător al egalității și ștergerii diferențelor în fața morții.
Cea mai veche piatră funerară din cimitir îi aparține lui Felten Waida, decedat în 1599. Gravat pe piatră este un text latin cinic și ilar în același timp „Hodie mihi, cras tibi” (Azi mie, mâine ție).
Un mormânt deosebit este cel în care un obelisc este străjuit de patru lei funerari, în simbolistică păzitori eterni ai lumii de dincolo, care deși ar trebui să stea în poziție de veghe, plâng pe mormânt. Este vorba despre locul de veci al contelui Ádám Kendeffy (1796-1834), om politic reformator și sportiv de performanță, o celebritate a epocii sale, astfel că pe mormânt nu îi este trecut numele, deoarece era atât de cunoscut încât toată lumea știa cine este înhumat acolo. Chiar dacă numele nu apare pe mormânt, tradiția clujeană duce mai departe faima contelui mort la numai 38 de ani.
Mari personalități politice, scriitori, compozitori, lideri religioși sau familii nobiliare au la căpătâi adevărate opere de artă, cimitirul Hajongard fiind un muzeu în aer liber. Criptele impresionante, dar și mormintele cochete executate cu mare artă au făcut din acest cimitir un Père Lachaise al Transilvaniei. Fiind cel mai vechi cimitir funcțional de pe teritoriul României și unul dintre cele mai mari cimitire din centrul și estul Europei, Hajongard impresionează prin eleganța monumentelor funerare. Ceea ce înnobilează acest loc sunt însă personalitărțile care odihnesc acolo: membri ai familiilor nobiliare Jósika, Bánffy, Beldi, Bethlen, Mikes, etc., Dominic Stanca – fondatorul spitalului care îi poartă numele și proprietarul Băilor Someșeni, Emil Racoviță – fondatorul biospeologiei, cei trei mari episopi reformați ai Ardealului (Péter Nagy, Domokos Szász, György Bartók), József Hirschler (1876-1934) parohul catolic al Clujului, fondatorul școlii de fete Marianum, actuala clădire a Facultății de Litere, lordul John Paget, Sámuel Brassai, personaliate marcantă a lumii științifice din Transilvania, Miklós Misztótfalusi Kis cel mai mare tipograf ardelean, Jenő Janovics regizor, actor și cea mai mare personalitate antebelică a industriei cinematoigrafice din Cluj, Lajos Pákey cel mai mare arhitect al Clujului, compozitorul Augustin Bena, memrii familiei Hațieganu, Ion Agârbiceanu, Constantin Daicoviciu și multe alte mari personalități ale culturii ardelene.
Cel mai frumos monument funerar din Transilvania se află tot în Hajongard și aparține unei femei, contesa Mária Rhédey. În capela Mikó este sarcofagul din marmură albă de Carara, creat după cel al reginei Vilma a Prusiei.
Deoarece cimitirul Hajongard nu a fost declarat monument istoric, protejarea acestuia, precum și studiile amănunțite și inventarierea monumentelor nu s-au realizat la un nivel optim.
- Biblioteca Academiei, sipetul comorilor de pe strada Kogălniceanu - 14 oct. 2024
- Turnul Croitorilor de-a lungul timpului - 6 sept. 2024
- Căminul de fete „Blanka Teleki” - 26 aug. 2024
Minunat!Doresc sa citesc mai mull despe Clujul de altadata.