Poveşti din ClujCel ce vede și tace

Cel ce vede și tace

Ce bucurie, să respiri în Cluj-Napoca!

Lăsând la o parte gradul de poluare, claxoanele generoase ale șoferilor din timpul săptămânii, precum și alte neplăceri ce nu anulează dorința de a trăi aici, orașul este generos în oferirea unor spații ce ne permit să fim, în funcție de stare, în locuri variate, atât pentru divertisment, cât și pentru liniște.

Fie că facem parte doar din cei ce îl vizitează sau îi devin parteneri pe viață, orașul este un prieten, atât timp cât între noi și el, există un schimb de energie bună, ce ne influențează reciproc, înspre creștere.

Povestitori care împărtășesc cotidianul, dar și martori care asistă la evenimente și acțiuni despre care poate, nu aflăm niciodată, suntem cu toții, aici.

Privirea îi era ațintită în zare,  observând ștrengar de la înălțime, peisajul ce se întrezărea printre ramurile copacilor. Albastrul senin al cerului evidenția grandoarea orașului și își dorea, ca, și cei care își poartă pasul prin el, să îi facă cinste, prin prezența lor, deoarece el, era unul, dintre cei care vede și tace.

Ne regăsim adesea entuziasmul de a împărtăși experiențe, pentru a-i face și pe alții să le trăiască, dar și în situații în care, vedem multe și alegem să păstrăm tăcerea, crezând că împărtășirea nu va putea produce niciun efect.

Zilele trecute, l-am cunoscut pe cel ce vede și tace.

Video et taceo, un principiu al reginei Elisabeta I, îl aduce în prezent și-l trăiește, până și melcul dintr-un parc din oraș, simțindu-se nepuntincios în a spune și a acționa.

Când am ales să fim aici, în Cluj-Napoca, am făcut-o pentru tot ce oferea el- profesii, locuri, curățenie, perspective, oameni, viață.

Asta, vine cu niște responsabilități, tocmai pentru a putea fi în continuare ceea ce este- un oraș cosmopolit în care ne vrem să trăim.

Doar adoptând niște principii sănătoase, la nivel personal, ce nu țin de figuri exterioare și autorități, îi permitem să nu devină altceva, decât ce l-a făcut să fie dorit.

Natura și orașul ne oferă spații de recreere, iar aprecierea noastră poate fi remarcată prin acțiuni prin care să le menținem curate, încercând să avem un aport în păstrarea ordinii, pentru a ne putea bucura în continuare de ele

Consumerismul exagerat, nepăsarea și așteptarea intervenției altora în a schimba ceva, pot transforma orașul într-o manieră ce ne va face să nu îl mai dorim.

Ecologia interioară se poate reflecta cu transparență și în exterior, în momentul în care devenim demni să ne pliem pe standardul implicit impus de măreția lui, prin gesturile și atitudinea noastră.

Gyorgydeak Patricia©

Ultimele postari ale lui Patricia (vezi toate)

Mai Multe

More article