Să ai parte de orgasm perpetuu în Valhalla (Paradisul în mitologia popoarelor din Europa de Nord n.r.) – îţi va spune, la un moment dat, orice suedez/suedeză care, respectând blazonul amiciţiei, va începe să se delecteze, la maxim, cu sticla de alcool rafinat de 96 de grade pe care ai oferit-o cadou cu ocazia revederii.
În timp, am fost nevoit să ridic ştacheta în ceea ce priveşte tăria spirtului, doar de dragul prietenilor mei nordici. Anual, ei mă primesc cu multă amabilitate ca şi bursier la Academia Regală din Stockholm, iar ţara lor, pur şi simplu, mi-a intrat la suflet.
Curată, deosebit de civilizată, aerisită, liberală, respectuoasă, primitoare… locul ideal în care îţi poţi lecui eventuale defecte de atitudine care te determină să crezi că poţi întârzia oricât, oriunde, că lipsa de parolism te face sexy-şmecher, iar faza cu „las’ că-i bine şi aşa” ţine la nesfârşit.
Am priceput că nu ţine şi de aceea îmi plac şi nordicele. Mult. Te dezarmează şarmul lor blond, dar mai ales francheţea cu care ştiu să pună punctul pe „i”, deci 0 şanse de reuşită pentru abureală fără o dâră de inteligenţă în esenţa ei.
Însă, dacă chiar vrei adrenalină într-o seară răcoroasă din Nordul Europei, poţi încerca, eventual, romantismul de pahar în ambianţa aromelor de beţişoare, dar nu e de recomandat. Nu cu o suedeză care savurează în ritm flash ceva alcool rafinat de 96…
Eu n-am încercat. Am dus doar sticla cu menţiunea că: „It came from Transylvania”. Când am înţeles, într-un final, că fatala combinaţie: „Interviu cu un Vampir ardelean” la un pahar de tărie very high, devorat cu puţin condiment de abureală inteligent spusă, s-ar putea patenta în Nord ca o nouă formă de „Viagra pentru suflet”, am ales să rămân doar simpatic şi să învăţ despre acea tărie care ajută realmente sufletul, trupul şi nu numai… Una din primele „lecţii” le-am luat la finele unui stagiu când, trebuind să revin acasă de la Stockholm, mi-am adus aminte de rugămintea fierbinte a unui coleg care îşi dorea, neapărat, Bitter Suedez.
Ca să pot găsi aşa ceva, am apelat, întâi de toate, la sfatul uneia dintre colegele mele căreia, iniţial, i s-au zbârlit cosiţele în clipa în care a auzit ce anume caut.
Descrierea detaliată, în stil pledoarie, a licorii cu pricina a produs şi mai multă nebuloasă pentru interlocutoarea mea, de altfel foarte bine informată privitor la varietatea lichidelor ce merită, cu adevărat, să fie degustate în cel mai Verde Oraş al Europei.
O ceaţă mentală similară m-a cuprins şi pe mine atunci când am realizat că fiinţa din faţa mea chiar nu rezona la denumirea tradiţionalei băuturi. Cum să nu cunoască un suedez celebrul Bitter?! Muţenia simpaticei blonde s-a sfârşit printr-o interogaţie dezarmantă, similar propriului profil psihologic: „Aty, what a Hell are you looking for?!”
S-a dumirit când m-am întors din „expediţie” după o zi de căutări.
Găsisem Bitter la un magazin mai special, iar pentru a-mi sărbători triumful luasem colegului meu o doză dublă!
Colega suedeză a pufnit într-un râs sănătos şi m-a întrebat cam de când vampirii transilvăneni pensionaţi, care rezidează în azil, fac spălături intestinale cu Bitter?!
Am înţeles imediat utilitatea licorii doar prin azile, deci am înghiţit în sec cu gândul la „săracul” coleg de acasă. Anii trec, ajungem toţi la o anumită vârstă… Mi-a trecut însă nodul cu pricina odată cu revenirea pe meleaguri mioritice. Entuziasmul colegului la vederea tradiţionalei băuturi a fost de nedescris.
Eu, unul, am fost reţinut la început, dar m-am armonizat chicotind cu acest elan lăuntric, mai ales în clipa în care haiosul camarad de breaslă a început să pledeze pentru calităţile „afrodisiace” remarcabile ale mult râvnitei licori.
Anii trec, ajungem toţi la o anumită vârstă… Brusc, am rememorat râsul sănătos al chipului cu părul bălai ce contura imaginea azilului cu „vampirii” pensionabili, motiv pentru care nu am mai vrut să stric un mare entuziasm de moment. Am revenit, totuşi, după câteva zile curios să ştiu cum şi-a făcut efectul „Viagra de Suedia”.
Doar muşcătura de limbă mi-a cenzurat un râs contagios la vederea unei feţe palide care – se pare- petrecuse ore şi ore în „sala tronului” unde doar Împăratul stă singur şi meditează. Mi-am încasat promisiunea unei revanşe pe măsură rostită cu năduf, ceea ce m-a determinat să las în urmă un camarad ce zâmbea ironic la profeţia pe care i-am făcut-o la ieşire, tocmai pentru că eu iubesc Suedia. Mult de tot: Să ai parte de orgasm perpetuu în Valhalla…
Poza 1: www.unserekleineapotheke.de
Poza 2: www.infobrasov.net
Attila Varga
