Poveşti din ClujPoveşti pentru cei mariScrisori către un Cluj boem - Alergie, pofta’n cui!

Scrisori către un Cluj boem – Alergie, pofta’n cui!

Dragul meu Cluj,

Azi sunt gurmandă! Am poftă de viață, de fericire, dar și de o felie imensă de tort de ciocolată, cu extra topping și un pahar de lapte în completare. Să-mi pun pofta-n cui! Așa ar spune doamna alergie, care nu mai vrea să plece de aproape zece ani din viața mea.

Cred că ce mai frustrantă idee nu este să nu știi ce gust are un lucru, ci mai degrabă să ai idee cât este de bun și să nu îl mai poți mânca. Dar este o frustrare care devine un stil de viață, iar cei cu alergii cred că mă înțeleg foarte bine. Și dacă nu, va fi sănătos pentru ei să citească aceste rânduri.

Cum am învățat eu să-mi iubesc alergia și să trăiesc cu ea? Corectez, alergiile, pentru că de-a lungul anilor am devenit un mic fulg, sensibil la orice urmă de praf sau fel de mâncare din jur.

Cea mai mare problemă a fost intoleranța la lactoză, care s-a transformat pe nesimțite în alergie, aducându-mă în pragul disperării. A trebuit să încep să fiu atentă la orice mănânc, să spun nu serilor de pizza, să citesc fiecare etichetă în parte și să pun întrebări suplimentare la supermarket.

Nu a fost plăcut, pentru că m-am izbit ori de imaginea înfricoșătoare a LACTOZEI scrisă pe 89.9% dintre produse, ori de ochii dați peste cap și de ne ceri cam multe, nu crezi?, pe care doamna vânzătoare mi le adresa, când ceream detalii despre ce cumpăr.

În anii adolescenței era frustrant să nu pot mânca o înghețată cremoasă vara, să refuz felia de tort de la ziua unui prieten, mai ales că știam și iubeam gustul acestor alimente. Restul alergiilor azi nu își au importanță, pentru că sunt infime pe lângă cea descrisă.

Însă ea e inamicul meu cel mai de preț! Și sunt recunoscătoare, pentru că m-a învățat un lucru foarte imporant: mereu există soluții! Așa că astăzi beau lapte, dar nu de vacă, ci de soia, de migdale, de orez. Mănânc și iaurt, tot de soia și iubesc brânza tofu. Aleg să specific că vreau pizza fără mozzarella, oricum îngrașă! Și dacă tanti de la supermarket spune că e prea greu să dea detalii, plec fără să cumpăr, pentru că nu îmi risc viața.

Am învățat că e vorba de perspectivă, despre cum alegi să trăiești cu frustrările sau cum le lași să te copleșească. Despre cum vezi partea bună a lucrurilor, pentru că pe cea rea oricum nu o mai poți schimba.

Și dacă mâine m-ar părăsi miraculos doamna alergie, eu tot lapte de soia aș bea, pentru că de ce nu? E mai sănătos și imită destul de bine gustul laptelui de vacă.

Astăzi încă sunt gurmandă, Clujule, așa că merg să-mi păcălesc alergiile!

Pe altă dată!

A ta alergică, Andra

photo:Housewife Woman Cooking Collage Retro Vintage Art

Mai Multe

More article