Ocolul Clujului ȋn mii şi mii de luminiţe

Vorbeam anul trecut despre basmul de pe Kogălniceanu şi despre cum le-am ȋncredinţat dorinţele mele copacilor luminaţi, din faţa universităţii.

Ei, anul acesta… nu ştiu unde să ȋmi mai pun dorinţa. Căci fiecare loc arată fermecător sau chiar… fermecat.

Anul acesta Clujul s-a ȋntrecut pe sine ȋnsuşi. Aranjamente simple, elegante, ȋntr-o singură culoare, străbat oraşul ȋn lung şi-n lat şi ȋl inundă ȋn lumină, ȋncât chiar şi cei mai sceptici oameni vor crede, măcar pentru o clipă, ȋn miracole.

Pasul ţi-e urmat de lumină peste tot. Magia Crăciunului te ȋnvăluie ȋn fiecare centimetru al oraşului. Vezi peste tot surâsuri, auzi râsete şi te ȋncălzeşte să ştii că, ȋn toată vâltoarea actualităţii, ne mai putem găsi un moment ȋn care să stăm şi să ne simţim bine. Să zâmbim şi să ne punem o dorinţă. Să oferim o ȋmbrăţişare sau un sărut.

Frigul nu mai contează zilele astea, contează să fim prezenţi.

Asta au reuşit să facă spiriduşii ce au ticluit metamorfoza oraşului din acest an. Să aducă oamenii ȋmpreună. De la Târgul de Crăciun cu a lor reunire de familion până la LightsOn cu ale lor reţele de beculeţe, de la colindele cântate ȋn Unirii până la copacii ȋmbrăcaţi ȋn haine festive, de la căsuţele ce se aseamănă cu turta dulce până la ghirlandele ce străbat străzile, ne-au adunat pe toţi sub cupola Crăciunului şi ne-au amintit cum e să ne bucurăm ȋmpreună de lucrurile simple.

Ador perioada de Crăciun. Ȋmi place agitaţia, tumultul ei – deşi m-aş putea lipsi de aglomeraţie, ȋn special cea din mall-urile autohtone. Ador freamătul ce se simte vibrând ȋn aer, sentimentul acela de aşteptare a ceea ce, cumva, se poate numi magie.

Căci ȋn momentul ȋn care vorbim despre o aşa zisă magie, agitaţia şi stresul pălesc ȋn faţa frumosului, a faptelor bune, a unui zâmbet oferit din inimă, a unei strângeri călduroase ȋn braţe.