Insula Ada-Kaleh a aparținut României din 1921 până în 1970, când pentru construcția barajului și a hidrocentralei de la Porțile de Fier, a fost scufundată. Paradisul terestru cu portocali, trandafiri și delicatese turcești a devenit istorie.
O lume exotică pe Dunăre, care se dorea a fi un paradis fiscal
Având dimensiunea de 1.750 m lungime și aproape 500 m lățime, micuța insulă de pe Dunăre a aparținut Austriei, Ungariei, dar și Imperiului Otoman, până când a fost cedată României în 1921. Pe acest petec de pământ exista un parc, teren de fotbal, dispensar și chiar un post de poliție care s-a dovedit inutil, deoarece pe insulă nu s-au consemnat evenimente ilicite. Țigaretele produse pe Ada-Kaleh aprovizionau Casele Regale ale României și Marii Britanii, tutunul cultivat aici fiind considerat unul dintre cele mai aromate și mai rafinate din Europa. Uleiul și parfumul de trandafiri, bijuteriile și dulciurile turcești produse pe insulă erau căutate de numeroșii vizitatori care după Primul Război Mondial au devenit tot mai interesați de pitorescul și specificul zonei. Mirosul de iasomie, de zahăr ars și de cafea la nisip, rahatul învelit în susan ori dulceața de trandafiri atrăgeau vizitatori din toată Europa. Numeroase personalități care au vizitat insula au rămas impresionate de farmecul acestui loc: Regele Ferdinand și Regina Maria, Regele Carol II, Regele Mihai, Nicolae Iorga, Gheorghe Brătianu, Nicolae Titulescu. Deși a vizitat insula o singură dată, Carol II a fost fermecat de potențialul ei, oferindu-i numeroase privilegii și dorind să o transforme într-un paradis fiscal.
Cel mai mare covor din Europa
Mănăstirea franciscană construită în 1719 de către austrieci a fost transformată de turci în moschee, dar nu una oarecare. Aceasta adăpostea cel mai mare covor din Europa, cadou al Sultanului Abdul Hamid, oferit în anul 1903. Având 144 metri pătrați, aproape 490 de kilograme a fost executat timp de 17 ani de către o singură femeie. Mutat în 1965 la Moscheea din Constanța, covorul este afișat azi doar parțial, jumătate fiind ținut rulat din cauza mărimii mult mai mici a noului spațiu.
Sfârșitul
Construcția Sistemului Hidroenergetic și de Navigație Porțile de Fier I a determinat creșterea cu 40 m a nivelului apei, astfel că a fost necesară părăsirea insulei și strămutarea vestigiilor istorice (părți din cetate, din moschee și cimitirul) pe insula Șimian, la 10 km depărtare, însă strămutarea insulei este încă un proiect nefinalizat, nici după 40 de ani. Locuitorii au avut libertatea de a alege unde să se stabilească: să rămână în România sau să plece în Turcia. Majoritatea au preferat să se stabilească în orașele Constanța, Drobeta Turnu-Severin, Orșova și Timișoara. După cum declarau unii insulari, toată lumea are un loc unde se poate întoarce acasă, doar ei nu…
- Arta bizantina și contemporană într-un proiect semnat de Florin Olari - 14 nov. 2024
- Biblioteca Academiei, sipetul comorilor de pe strada Kogălniceanu - 14 oct. 2024
- Turnul Croitorilor de-a lungul timpului - 6 sept. 2024
foarte interesante informatiile!