„Prețuiți tinerețea, energia, faptul că aveți o altă capacitate de învățare. Timpul trece extrem de repede și e păcat să vă curgă printre degete și să nu învățați nimic din acestă perioadă.”
Vernisaje, expoziții, lucrări în colecții private, tabere de creație și o răbdare demnă de apreciat. Puțini mai au răbdarea de a-i învăța pe ceilalți puterea culorii. Cam așa sună, pe scurt, viața unui artist contemporan, neadaptat la societatea superficială în care trăim.
S-a născut și a crescut în Turda, s-a dezvoltat în Cluj-Napoca, iar viața l-a dus mai apoi în Moldova, mai concret în Botoșani.
Pe pictorul Radu Cotișel l-am cunoscut într-o ambianță din alte vremuri, pe care și-a creat-o în propria lui casă. Era înconjurat de trei pisici, trebuie să recunosc că m-am îndrăgostit de o blaniță albă cu ochi mari, albaștri, extrem de expresivi. Cât despre camera de zi, odată intrată am simțit cum timpul s-a oprit în loc, în vremurile unei societăți în care pianul era de nelipsit din casele oamenilor educați, biblioteca un punct de referință, iar imaginile de familie stăteau sprijinite pe un mobilier din lemn masiv atent lucrat în urmă cu câteva decenii. Timpul se oprise, chiar dacă ceasul, dintr-o colecție limitată, anunța fiecare jumătate de oră care trecea.
Mi s-a părut ciudat să nu gasesc picturi la tot pasul, însă cămăruța magică se afla la mansardă. În schimb, pe pereții parterului, am găsit doar picturi vechi, lăsate moștenire de către tatăl domnului pictor Cotișel.
Iubirea pentru artă a învățat-o de la tatăl său. Acesta, un amant al frumosului, a adus din țările socialiste, singurele în care aveai permisiunea să călătorești în acea perioadă, o întreabă bibliotecă cu și despre artă. Astfel, i-a fost insuflată iubirea pentru artă, pentru frumos, pentru abstract și pentru cultură, fiind mereu înconjurat de cărți.
Desena mai tot timpul, de aceea, din copilărie nu își amintește prea multe năzbâtii, deoarece era mereu preocupat de desen. Iar una dintre cele mai frumoase amintiri este din clasa a 6-a, când tatăl său le-a vândut mai multe tablouri unor ingineri bogați din Câmpia Turzii.
„Am lucrat, am lucrat, am lucrat. Am fost la cel mai bun liceu turdean, dar mi-au spus să mă tund, să ajung la ore fixe și am spus că nu este de mine un astfel de program și am plecat după clasa a 9- a. Am plecat la Liceul de Arte din Cluj-Napoca. Acolo mă simțeam în mediul meu, cu plete, blugi. Mă simțeam liber.”
Este absolvent al Institutului de Arte Plastice „Ion-Andreescu” din Cluj-Napoca, secția pictură. Are o structură nativă pentru culoare și din acest motiv, a aplicat pentru unul dintre cele șapte locuri la Universitatea din București, singura din țară la acea vreme, unde putea studia pictura și designul la nivel universitar.
„Am intrat la facultate și acolo m-am simțit într-adevăr liber. Asta era dorința mea, în epoca de aur în care toată lumea se conforma, eu doream o viață aparte, liberă și lipsită de restricții vestimentare sau de gândire. Aveam ateliere de pictură în cadrul cărora eram doar câte 5, iar profesorul se putea concentra pe fiecare dintre noi. Acum, pe o singură secție, sunt atâtea locuri disponibile câte erau în atunci toată universitatea. Eu însă nu mă pot compara cu o persoană care a găsit poarta deschisă și a intrat.”
După terminarea studiilor, conform repartizării, a primit catedră în Botoșani, la Liceul de Arte Plastice. Deși a iubit mereu Clujul, a găsit o Moldovă primitoare, una care l-a cucerit într-atât încât și-a întemeiat o familie pe acele meleaguri și s-a întors cu greu în Turda.
În perioada comunistă, statutul de profesor de arte nu a fost tocmai ușor, iar abia după reînființarea Liceului de Arte Plastice, lucrurile au început să o ia pe un făgaș normal.
„În perioada comunistă eram tolerați, dar acum nu suntem nici măcar tolerați. Aveai mai mult sprijin, iar artiștii erau valorificați. Nu ajungea oricine in Uniunea Artiștilor Plastici și nu oricine putea deveni artist.”
Pictorul Radu Cotișel se remarcă prin arta gestuală, iar lucrările lui reflectă un expresionism abstract. Nu oricine îi poate înțelege lucrările și de aceea, preferă să expună în colecțiile particulare. Acest lucru nu înseamnă că nu participă la expozițiile deschise pentru publicul larg, din contră, are un șir lung de participări.
„Gestualismul liber și gestualismul închis într-o formă este o stare de spirit. Deși par niște linii trase la o criză de nervi, ele sunt atent aranjate din punct de vedere geometric. Culoarea însă reflectă o stare de spirit. Trebuie să simți lucrurile într-un anumit fel pentru a face și mai ales pentru a termina o lucrare de acest gen.”
Nu poate picta oricând și oriunde, de aceea este un participant activ la taberele de pictură, însă are și niște locuri aparte, unde stă doar el cu el. De cele mai multe ori preferă mansarda casei în care locuiește, însă odată cu începerea primăverii merge zile în șir la Poșaga. Acolo se înconjoară doar de natură, șevalet, pânze, pensule și culoare. Și așa pictează natura, exprimând-o prin flori, copaci sau peisaje.
Expoziţii personale:
1978,1982, 1998-Galeriile de Artă „Ştefan Luchian”, Botoşani;
1975, 1981-Galeriile de Artă, Suceava;
1981- Galeriile de Artă, Oradea; 1982- Galeriile „Sirius”, Sibiu;
2000-Galeria Veche, Cluj-Napoca,
2004-Biserica „Hohenkirchen” –Espenau (Germania).
Expoziţii de grup:
1975-1999- Saloanele Anuale –U.A.P. Botoşani;
1982,1984,1986,1988 – U.A.P.: Bienale de Pictură –Sala „Dalles”, Bucureşti; 1981,1985-U.A.P. Expoziţii republicane- Sala „Dalles”, Bucureşti;
1986-U.A.P. Expoziţie „Atelier 35”, Bucureşti;
1988- U.A.P. Expoziţie republicană „Atelier 35”, Baia- Mare;
1985-Bacău, 1988- Iaşi – U.A.P. Expoziţii de Grup;
1989- U.A.P. Expoziţie de Grup „Căminul Artei”, Bucureşti;
2000- U.A.P. Expoziţie de Grup Sala „Brâncuşi” din clădirea Parlamentului României, Bucureşti;
2001, 2002, 2003, 2004, 2005, 2006 – U.A.P. Expoziţii de Grup- Muzeul de Artă, Muzeul Etnografic Cluj-Napoca; Muzeul de Artă „Ioan Sima” Zalău;
2006- Expoziţii de Grup (membrii U.A.P.) „ATELIER 7+”-Galeria de Artă a Consiliului local Turda;
2016- Expozitii de Grup la centrele culturale bulgare din Viena, Bratislava, Berlin
Tabere de creaţie
1985, 1987- U.A.P. „Atelier 35” Lăzarea;
1988- U.A.P.- Agafton;
1989-U.A.P. „Atelier 35”, Timişoara;
1996-U.A.P. Mraconia;
1995, 1997, 1998, 2000, 2001, 2003- U.A.P. Ipoteşti;
2004- Academia Estivă de Artă Contemporană ”D. FLEISS EAST WEST ARTISTS”-Turda;
2011- Nagykőrũ- Ungaria;
2011- Velico Gradiste-Serbia;
2013- Lipova;
2009, 2011, 2017- Dudeștii Vechi (Star Bišnov);
Documentare:
2002, 2012, 2017: Documentare Expoziţia Internaţională „DOKUMENTA XI”, „DOKUMENTA XIII”, „DOKUMENTA IV”- Kassel (Germania);
2006 Documentare Colecţia GUGGENHEIM din New York la Muzeul de Artă Modernă – Bonn;
2017 Documentare la DOKUMENTA XIV, Kassel
Lucrări în colecţii particulare:
Romania,Germania, Israel, Luxemburg, Marea Britanie, S.U.A.
Profesor de Pictură: 1976-1999 Liceul de Arte Plastice „Ştefan Luchian” Botoşani;
S-a înconjurat de elevi și studenți talentați, care după ce au deprins tehnicile picturii au pornit pe propriile drumuri, iar domnul profesor Radu Cotișel este extrem de mândru de ei.
A avut mereu succes, însă în ultimii ani s-a retras din zbuciumul societății și tocmai din acest motiv notorietatea i-a scăzut, la fel ca si vânzarea tablourilor.
„Nu pictura abstractă nu este înțeleasă, ci arta și cultura în sine. Am ajuns în zilele în care oamenii nu mai suportă cultura.”
„Arta sau o faci sau nu o faci. Arta este ca o boala psihică care te macină. În vremurile acestea, cine pictează non-stop e nebun.”
- Madridul și cum m-a cucerit el - 11 sept. 2019
- Și Moșul mai greșește….ghetuțele - 18 dec. 2018
- Cum se schimbă iubirea odată cu aplicațiile de întâlniri - 30 nov. 2018
