Poveşti de bineMind and soulJucătorul patologic şi contextul familial

Jucătorul patologic şi contextul familial

Dincolo de ceea ce este observabil cu ochiul liber și prin ceea ce în mod liniar aproape fiecare om percepe despre jocurile de noroc, dar mai ales despre o persoană afectată patologic de această adicţie, în spatele unor asemenea comportamente “filmul” este extrem de complex.

Există un istoric și mai multe contexte: familial, social şi cultural, care marchează structura persoanei dependente. Dependențele nu sunt afecțiuni organice, deși un stimul nociv consumat frecvent și excesiv va produce cu siguranță și modificări la nivel hormonal și organic, instaurând nevoi distructive de adaptare a modului de viață.

Am mai vorbit și în alte articole despre homeostazie. În terapia sistemică de familie acest termen  definește felul în care un om sau o familie își creează și menține echilibrul. Echilibrul este ceva foarte relativ și subiectiv pentru fiecare în parte, iar, în terapie, acesta are funcții atât pozitive cât și negative. Astfel, mecanismele, sensurile prin care un membru al familiei sau o familie luptă pentru a obține o miză, o stare între ei sunt direct influențate de acest proces.

Când cineva ajunge în situații de viață care necesită adaptare pentru ca transformarea să integreze o nouă situație apărută, va recurge la anumite tipuri de comportamente și atitudini. Cei care sunt deschiși, mai flexibili, cei care țin cont de individualitatea fiecăruia din familie, vor avea un proces mai ușor în tranzițiile lor și vor crea o stare homeostatică pozitivă. Cei care sunt rigizi și se simt amenințați de schimbări și tranziții vor lupta ca echilibrul existent să nu se schimbe și, astfel, vor creea o homeostază negativă.

De exemplu, într-o familie cu un nou membru adolescent, dacă părinții nu îi vor integra anumite nevoi noi, potrivit noului stadiu de vârstă și îl vor trata, în continuare ca pe un copil mai mic, controlându-l prea mult şi invadându-i spațiul personal, atunci putem vorbi de homeostază în sens negativ. Părinții luptă inconștient să păstreze starea de dinainte.

Dacă, însă, părinţii îi vor permite adolescentului să iasă mai mult cu prietenii, îi vor cere frecvent părerea, vor ține mai des cont de ceea ce spune sau are nevoie, vor lărgi cercul unor nevoi legate de permisivitate, atunci putem spune că părinții abordează noua tranziție cu deschidere și tind să creeze un nou status-quo potrivit noului stadiu, deci o homeostază în sens pozitiv.

Emoții și atașament

În spatele oricărei forme de adicţie stau ascunse mai multe problematici. Pe una dintre ele am menționat-o anterior. Alţi factori care influențează dependențele sunt formele de atașament și stările emoționale nerezolvate.

Oamenii învață foarte mult prin imitație și observaţie. E limpede că pe traseul creșterii noastre, ca adulţi, avem nevoie de impact din partea celorlalți. Asta se întâmplă atât în plan cognitiv, privind informațiile legate de a scrie, a citi, a efectua calcule etc., cât și în interiorul nostru, la nivel emotional. Și la acest nivel avem nevoie de modele și învățători care, în mod constant, sunt reprezentate de familie.

Dacă familia la rândul ei e dominată de tipare nesănătoase, de comportamente nocive, de atitudini distructive, cu siguranță și copiii asta vor prelua. Și, nu doar că vor prelua toate acestea, dar vor acutiza și mai mult, adăugând amprentele emoţionale personale.

E dovedit științific că, o problemă nerezolvată de bunici sau părinți va deveni patologică la a treia sau a patra generație, în ordinea evoluţiei.

Îmi întreb adesea în terapie, clienții, despre perspectiva asupra vieții formată în copilărie şi, apoi, de-a lungul timpului, alături de familia de origine. Îi întreb ce înseamnă pentru ei viaţa în ansamblu, care este perspectiva proprie asupra statutului de adult, cum abordau trările propria adulţii din familie, cum le manifestau etc.

Dacă adulții se ofensează ușor și încep să arunce cu critici în loc să fie mai degrabă curioși și exploratori, vor ajunge cu ușurință la impas. Dacă vor critica, acuza și nu își vor asuma poziția și rolul în relația de cuplu şi cea de părinte, cineva va fi constant o victimă emoțională, cineva se va resemna sau se va îndepărta emoțional.

O persoană evitantă emoțional, nu e neapărat una retrasă/timidă/închisă, ci poate fi și cineva care intră frecvent în conflict.

În cazul unui adult care ajunge să dezvolte dependență față de jocurile de noroc, consecințele nu se văd imediat așa cum este de exemplu în cazul consumului de droguri sau alcool. Aici, de obicei, problema devine vizibilă când deja este foarte acutizată, când ajung să se producă daune grave la nivel financiar individual sau de familie.

Fără excepție, consecințele eşecului unui dependent influenţează şi pe ceilalţi membriiai familiei. Dependenţii de jocurile de noroc vin la terapie într-o fază târzie și deseori împinși de un alt membru al familiei sau, în multe situații, partenerii vin și cer ajutor pentru ei.

De regulă, în cadrul oricărui tip de adicție e de preferat să se lucreze și cu membrii familiei pentru că adicția este, în majoritatea cazurilor, o consecință a unor aspecte relațional-afective.

Manifestări și caracteristici specifice jucătorului patologic

Aceste persoane au frecvent schimbări bruște de dispoziție, se pot retrage social și/sau emoțional. Față de un jucător profesionist de poker, spre exemplu, pentru care miza este să câștige bani, dar în același timp este capabil să trăiască natural sentimente de bucurie, jucătorul patologic nu resimte bucurie. Acesta joacă pentru că, de regulă, nu își mai găsește un sens în viață, pentru a scăpa de plictiseala din viața sa, pentru a nu mai simți presiunea problemelor de acasă etc. Și în aceste cazuri există componenta emoțională a nevoii de intensitate.

Oamenii care nu reușesc să obțină intensitate emoțională în viața lor, în mod armonios, o vor căuta pe alte căi, având o diferențiere emoțională scăzută (conceptul de diferențiere emoțională este specific terapiei de familie sistemice a lui Bowen).

O astfel de persoană are o abilitate scăzută de autoreglare emoțională sau de interacţiune într-un alt climat relațional fără să “nu împrumute sau se amestece în stările celorlalți”. Când sinele nu este prelucrat, stările de copleșeală emoțională se pot ivi frecvent și rapid, iar modul de a le confrunta este identificarea imediată a unui stimul mai intens care să alunge starea supărătoare.

Jucătorul patologic este condus de iluzia că va juca din nou și din nou, să recupereze banii. Creează un cerc vicios prin care cauzează alte riscuri emoționale, cum ar fi instalarea depresiei. De asemenea, aceste persoane pot întârzia frecvent la serviciu pentru joacă pe timpul nopţii; pot dispărea în jurul amiezii sau prânzului şi își petrec mult timp pe telefon vorbind cu creditori sau încercând să ia alte împrumuturi.

De curând, am fost invitată să particip într-un proiect creat pentru sprijinul persoanelor care se supraîndatorează financiar și care au în spate diverse contexte în care au pierdut sume foarte mari de bani. O parte dintre ei încearcă să acopere acele găuri luând bani din alte părți şi tot aşa…

Jucătorul patologic are interese obsesive pentru jocuri de pariuri sportive sau de alt fel, iar dispoziția lui afectivă depinde de cum și cât câștigă. Dependentul prezintă risc crescut de a se împrumuta de la colegii de muncă, îşi vinde obiecte personale de valoare pe sume mult mai mici şi se concentrează foarte greu asupra sarcinilor fiindcă este anxios și irascibil.

Pentru jucătorul patologic, starea de incertitudine din timpul jocului propriu-zis creează falsa stare de intensitate și control emoțional asupra vieții.

Factorii predispozanți pentru a deveni o persoană dependentă de jocurile de noroc sunt:

-structura emoțională formată de-a lungul creșterii, maturitatea sau mai degrabă imaturitatea emoțională

-veniturile persoanei. Cei cu venituri mici sunt mai predispuși la a dezvolta astfel de comportamente de dependență

-vârsta și sexul corelate cu gradul de impulsivitate emoțională al fiecăruia. De aceea tinerii de vârsta liceului au tendința de a începe să joace la aparate.

-nivelul de educație

-atracția față de lumini, efecte vizuale care influenţează pozitiv dispoziția de a paria şi juca. Există strategii bine studiate şi aplicate pentru a produce efecte cu tentă de adicție

-factori asociați declanșatori cum ar fi consumul de alte substanțe, ce determină să se ajungă la miză pentru jocuri de noroc

Văd tot mai des în orașe pe perimetre foarte mici tot mai multe cazinouri, săli de joc de noroc, iar această strategie face parte din aşa-zisa normalizare a “răului” prin amplasarea atracţiei, “la vedere”.

În orașele mai mici, populația cu lipsă de educație, direcție socială sănătoasă, fără perspective de viață, aceste tipuri de localuri sunt multe şi adesea situate pe o rază de 500mp unul de celălalt.

În sarcina cui cade responsabilitatea prevenției și a cui este răspunderea?

Prevenția dependenţei de jocurile de noroc şi nu numai, presupune educație individuală, conștientizare asupra riscurilor pe care le implică astfel de comportamente, pe termen lung și, în același timp, există şi aspect la nivel macro care țin de sănătatea publică şi modelele sociale promovate.

Politica haotică a promovării unor astfel de jocuri în mediul online sau spații publice, acceptarea situării lor la-ndemâna oricui, creşte riscul perpetuării unui comportament nesănătos. Este, desigur, o decizie individuală, dar oamenii învață prin imitație și observaţie. La fel e şi cazul tinerilor deveniți adulți care preiau mesajul analog din social și online conform căruia normalizarea răului este acceptabilă în aceste cazuri. Toleranța este o formă pasivă de încurajare lentă, dar certă, a unor etape ce urmează să se producă. Ce vedem noi e doar vârful icebergului.

Valentina Șimon – psihoterapeut sistemic cuplu și familie, www.simoninstitute.ro simoninstitute2019@gmail.com

Mai Multe

More article