Iubesc oamenii aşa răi cum sunt ei. Vasile Pop-dincoace de vamă.

Vamă timpului …vămile timpului…vămile de tot felul…mai am puţin şi trec de vamă…dar iubesc oamenii, aşa răi cum sunt ei…şi zâmbeşte. Este Vasile Pop, pictorul, artistul…bunicul care ştie, nu doar să observe atent imperfecţiunile semenilor, ci şi să le transpună într-un mod plin de ironie şi plăcut ochiului.

E mulţumit şi ştie că pânzele lui, încărcate cu emoţie sunt şi vor fi apreciate de cei care cu privirea liniştită şi plină de înţelepciune.

Acum, e linistit! I-a tihnit vernisajul expoziţiei aniversare, Vizită la atelier găzduită de Muzeul de Artă din Cluj. Au venit toţi cei dragi ai lui, i-au dăruit din timpul, respectul şi afecţiunea lor.

Prieteni vechi ca Horea Bădescu şi Negoiţă Lăptoiu au vorbit în faţa vizitatorilor şi i-au umplut inima de bucurie.

E fericit! La capătul a 60 de ani de muncă, atelierul lui este încă sursă pentru astfel de expoziţii în care se regăsesc lucrări deosebite, pline de contrast şi armonie, din perioade diferite ale vieţii lui.

Da, o viaţă frumoasă în care a apreciat şi apoi a redat forţa şi tenacitatea oamenilor, în special a femeii, dar şi piese întregi din această scenă a tuturor, numită viaţă.

El este acolo, poziţionat, cu ajutorul autoportretelor, în mijlocul acţiunii.

Sunt pregătit să descopăr ceea ce este dincolo de vămi. Am încheiat cu seriile Vama timpului.

Spune asta pentru că în sufletul lui, Vasile Pop, ştie că este şi a fost bun şi a „jucat” corect, după reguli, iar unui astfel de om, oricine ar fi dincolo de vamă, nu îi va cere taxă de trecere.