Inaugurată în 7 septembrie 1870, linia ferată lega Clujul de Oradea, dar și de Budapesta, Viena, Roma sau Paris, deschizând astfel noi perspective comerciale. Marea industrie s-a dezvoltat o dată cu deschiderea „drumului de fier” care facilita transportul unor cantități însemnate de mărfuri pe distanțe mari, într-un timp relativ scurt.
Noua clădire a gării, proiectată de către Ferenc Pfaff, a fost construită în anul 1902 și este și acum una dintre cele mai frumoase edificii de acest tip din România. Bombardată în 1944, a fost refăcută și extinsă în 1959. În piața gării, în perioada interbelică funcționa și un cinematograf (Cinematograful Carmen) care a fost bombardat o dată cu gara, nemaifiind refăcut după război.
Sălile de așteptare erau organizate pe categorii în funcție de biletul achiziționat. Pentru clasa I, sala era elegantă și spațioasă, iar pentru clasa a II-a, condițiile erau mai modeste.
Încă de la început, gara era dotată și cu un restaurant primitor, în care atât cei care așteptau trenul, cât și cei care soseau sau doreau să se bucure de atmosfera specifică unei gări, puteau consuma preparate culinare și băuturi, atât în interior, cât și pe terasa deschisă vara pe peron. În perioada comunistă restaurantul gării era singurul din Cluj, deschis non-stop. Eleganța și farmecul de la începutul secolului XX dispăruseră.
Primirea marilor personalități se făcea într-un cadru festiv în fața gării, unde notabilitățile locale și publicul larg întâmpinau oaspeții orașului.
A existat o perioadă în anii 60 ai secolului XX, când intrarea pe peron se făcea pe baza unui tichet în valoare de 1 leu, în cazul în care persoana care solicita intrarea pe peron nu avea bilet de tren. Anunțurile din gară erau precedate de un semnat sonor, câteva note din melodia „Glasul roților de tren”.
În vecinătatea gării a fost construit în 1976 un spațiu modern, cunoscut drept „Gara Mică” pentru a deservi stațiile de scurt-parcurs pentru muncitorii navetiști care veneau din satele apropiate Clujului pentru a munci în fabricile din zona industrială.
Dacă inițial transportul public urban era asigurat intergral de trăsuri, în perioada 1893-1902 a fost introdus un tren urban, denumit de clujeni „trenulețul”. Acesta făcea legătura dintre gară și centrul orașului, traseul lui ajungând până la intrarea în Mănăștur. Lungimea acestei linii era de 3,3 km. O locomotivă cu aburi mișca acest colos urban care transporta în vagoanele acoperite pasageri, iar în cele descoperite, mărfuri. Angrenând destule accidente datorită faptului că gălăgia și aburul speriau caii de la trăsuri, dar fiind și deosebit de costisitor, „trenulețul” a fost dezactivat, ultimul său transport din anul 1902 fiind unul simbolic prin care s-au adus de la gară în centrul orașului piesele Grupului Statuar Matia Corvin, confecționate la turnătoria Beschörner din Budapesta.
Ancuța-Lăcrimioara Chiș
Asociația Clujul de altădată www.clujuldealtadata.ro
- Casa cu horn torsat - 23 nov. 2023
- Complexul Turistic Făget - 12 nov. 2023
- Blocul Spray - 26 oct. 2023
