Poveşti din ClujClujul vintageExercițiile fizice și curele de slăbire în perioada interbelică

Exercițiile fizice și curele de slăbire în perioada interbelică

Deși curele de slăbire nu sunt o practică inventată recent, rețetele și dietele pentru slăbit fiind populare încă de acum 2.000 de ani în Grecia și Roma Antică, în perioada interbelică revistele au început să prezinte în mod regulat articole despre frumusețe care este strict apanajul unui corp svelt. Spre deosebire de descrierile antice în care se făcea referire la legătura directă dintre o minte sănătoasă într-un corp sănătos, dietele populare în secolul trecut excludeau din ecuație mintea, ele axându-se doar pe exercițiile fizice care trebuiau să aibă ca rezultat un corp armonios.

 Lupta cu kilogramele era adresată strict doamnelor, reclamele interbelice nu doar că pledau pentru o siluetă sveltă, mizând pe factorul sănătate, ci mergeau chiar în zona agresivă,  ridiculizând persoanele care nu se încadrau în tipare. S-a pornit astfel un adevărat război cu greutatea în care femeile au început să lupte cu ele însele pentru a fi cât mai dezirabile social.

Multe doamne au început să urmărească sfaturile oferite de diferite publicații, exersând acasă pentru a avea un corp cât mai fortificat. Exercițiile erau prezentate ca fiind deosebit de simple, succesul depinzând doar de determinarea cu care sportul era practicat.

Aceste articole erau adresate însă unei categorii restrânse a populației, cele mai multe dintre femei nefiind alfabetizate în perioada interbelică. Desigur, publicul țintă erau doamnele de la oraș, știutoare de carte și care în lipsa unei activități fizice, alta decât plimbarea, trebuiau să-și mențină silueta apelând la exerciții pe care le puteau efectua chiar la domiciliu.

Sportul a devenit în același timp o modă, astfel că tenisul, patinajul și înotul erau practicate tot mai des, ca activități sociale. Corpul femeii, din ce în ce mai expus trebuia astfel etalat într-o manieră care să sugereze armonie și tinerețe, chiar dacă multe dintre doamne nu mai erau la prima tinerețe.

Una dintre dietele la modă la începutul secolului XX și cu reminiscențe și în perioada interbelică a fost cea a americanului Horace Flechter. Acesta sugera masticația intensă a alimentelor pentru a extrage factorul nutritiv, fără însă a înghiți bolul alimentar. Denumit „flechterism”, acest curent a pierdut treptat teren fiind înlocuit cu medicamente care să reducă pofta de mâncare.

În anii ‘30, exercițiile pentru refacerea siluetei erau prezentate în tandem cu pastilele, astfel că presiunea pe cititoare devenea evidentă. Nici moda nu mai avantaja decât siluetele filiforme, iar exercițiile fizice presupuneau numeroase elemente noi în dinamica vieții obișnuite. Exersarea tuturor grupelor de mușchi era prezentată ca fiind obligatorie pentru armonia generală a corpului. Nu se vorbea însă despre măsurile de siguranță care trebuiau luate pentru a efectua aceste exerciții, de aceea, numeroase doamne erau victimele acestor contorsiuni realizate acasă după modelul fotografiilor din reviste.

Suplețea nu putea fi dobândită decât cu efort fizic, de aceea, alocarea timpului pentru sport devenea tot mai evidentă. Chiar dacă totul era prezentat într-o manieră menită să apropie femeile de activitatea fizică (element extrem de benefic), multe rezultate erau descurajante, tocmai pentru că arătau beneficii ca și cum ele ar fi imediate și ireversibile.

Dincolo de idealul antic în care se făcea elogiul armoniei fizice și intelectuale, modelul de reușită socială în secolul XX, devenea tot mai evident axat pe frumusețe fizică și tinerețe, factori subiectivi și trecători, dificil sau imposibil de dobândit sau menținut, deci o luptă perpetuă pentru himera unei vârste aparente, dată de un corp adolescentin ce refuză să se maturizeze.

Mai Multe

More article