Poveşti din ClujClujul vintageArici Pogonici şi Cravata Roșie bucuriile copiilor în perioada comunistă

Arici Pogonici şi Cravata Roșie bucuriile copiilor în perioada comunistă

Deosebit de instructive, revistele pentru copii erau în perioada comunistă o bucurie atât pentru cei mici, cât și pentru părinți. Cuprinzând jocuri, povești, ghicitori și poezii, revistele erau cei mai buni prieteni ai copiilor, înregistrând apogeul în anii 60 și 70 cu ilustrații și benzi desenate, unele dintre ele absolut remarcabile.

Putând fi achiziționate prin abonament sau de la oficiile de difuzare a presei, revistele au încântat generații întregi de copii care așteptau cu ardoare fiecare număr. Revistele pentru preșcolari erau citite în primul rând de părinți, bunici sau frați mai mari care stăteau alături de cei mici pentru a dezlega ghicitori sau mistere din povestirile citite cu voce tare.

Licurici” a fost prima revistă pentru copii editată în anul 1947 pentru a forma în spiritul epocii noi generațiile de copii.

„Luminița”, revistă pentru copii școlari, a apărut în anul 1953, fiind editată de Uniunea Tineretului Muncitor, devenită Uniunea Tineretului Comunist (UTC).

Apărută în 1957, revista Arici Pogonici se adresa preșcolarilor și școlarilor mici.

„Cravata Roșie” a apărut timp de 14 ani (din 1953 până în 1967), fiind înlocuită de revista „Cutezătorii”, care a fost cea mai importantă revistă pentru copii și tineret din perioada comunistă. Încercând să îndoctrineze tânăra generație, revistete erau cele mai sigure mijloace prin care informația ajungea la aceste categorii de vârstă. Revista „Cutezătorii” se prezenta astfel: „Un coleg de școală pentru fiecare pionier. Un prieten de nădejde pentru fiecare copil. Un sfătuitor și un tovarăș de joacă în fiecare zi a anului.”

Napsugár (Rază de Soare) era revista de limbă maghiară pentru copiii preșcolari și școlari editată la Cluj începând cu anul 1957.

Având pe copertă personaje de poveste, dar și îndemnuri înălțătoare de tipul „Învățați, Învățați, Învățați” a lui Lenin, revistele pentru copii se însciau și ele în lista propagandei, însuși Ceaușescu fiind interesat de conținutul acestor publicații, câteva dintre ele trecând după 1977 printr-un nou filtru de cenzură care a modificat atât titlul cât și conținutul unora dintre revistele adresate tinerei generații.

Propaganda își trimitea mesajele și categoriilor cel mai ușor de format și de influențat, prezentând în introducerea revistelor titluri ca „În epoca Nicolae Ceaușescu, contemporani cu viitorul”, tocmai pentru a trasa în conștiința tinerilor fidelitatea și apartenența la Partid. Revistele aveau un conținut bogat, cu articole științifice, literare și istorice care erau deosebit de atractive și care erau citite și dezbătute, nu doar în grupurile de prieteni, ci chiar la clasă. Dincolo de aerul auster și de propaganda uneori prea incisivă, revistele se bucurau de succes, fiind editate în zeci de mii de exemplare.

Almanahurile acestor reviste erau și mai căutate, astfel că după parcurgerea primelor 20 de pagini de propagandă, tinerii se delectau cu aproape 200 de pagini de noutăți științifice și tehnice, curiozități, enigmistică, ateliere, jocuri și umor.

Mai Multe

More article