Vară, soare dogoritor, căldură, vânt care adie şi miros de tei şi bucurie. Aerul fierbinte îmi mângâie sufletul şi mă trimite cu gândul la vanilie, la o îngheţată de vanilie.
Mă îmbrac, iau autobuzul şi nu după mult timp, ajung în centrul oraşului. Trec prin Piaţa Muzeului şi văd un afiş: Simte Răcoarea Muzeelor în Toiul Verii-Civilizaţia Egipteană. Gândul la îngheţată îmi dispare imediat, fiind pasionată de istorie şi formarea civilizaţiei. Arta antică egipteană a exercitat o influenţă considerabilă asupra tuturor civilizaţiilor cu care a venit în contact.
Cumpăr bilet şi păşesc cu paşi repezi în muzeu. Muzeul oferă răcoarea promisă şi, încă de la intrare, întâlnesc exponate care mă teleportează mental în Egipt, pe Valea Regilor. Figuri masculine, de fildeş, vaze, artă decorativă, bijuterii, şiraguri de mărgele, faraoni şi…o copie a statuii Zeului Horus-zeul cu trup de acvilă, toate în Cluj-Napoca, ceea ce mi se pare mi-nu-naat !
Mă îndrept către bijuteriile şi amuletele de carneol şi jasp roşu ale soţiei lui Ramses al II-lea, Nefertari. Lângă mine, o doamnă, îmbrăcată în alb, cu o pălărie superbă, îmi atrage atenţia: purta pe mână o brăţară în stil egiptean, cu o piatră roşie. Fiind una lângă cealaltă, iar eu, pasionată de bijuterii, intrăm în conversaţie. Egiptenii, cunoscuţi pentru execuţia bijuteriilor, stăpânirea unei tehnici deosebite, uşurinţa şi gustul deosebit în realizarea acestora, sunt o sursă nesfârşită de inspiraţie pentru bijutierii moderni. Doamna misterioasă îmi spune că acea brăţară cu piatra de jasp roşu, este din una dintre cele mai cu sens călătorii ale vieţii sale.
Sunteţi pregătiţi pentru o poveste inspiraţională ?
Muhammad era un băieţel care locuia în Luxor, Egipt. De mic, privea pe geam şi îşi dorea să fie printre ceilalţi copii, de pe stradă, care, după terminarea orelor, băteau mingea şi chicoteau. Dar nu a fost aşa. Destinul, avea totuşi, să îi coloreze viaţa, la momentul oportun.
Mama lui însă, alesese să îi cumpere cărţi în locul jucăriilor, pentru a deveni un om cult şi pentru a se putea debarasa de mediul lipsit de echilibru moral, spiritual, în care trăia- Egipt, o ţară minunată, leagănul istoriei noastre, dar care, în prezent nu oferă tinerelor generaţii un viitor prea armonios.
Oricât de puternici am fi înăuntrul nostru, cu toţii avem nevoie de o figură care să ne inspire sau ne motiveze atunci când deviem de la încrederea în noi înşine. Rămânând fără tată, deşi provenea dintr-o familie cu un arbore genealogic de sute de ani, iar membrii familiei sale erau înstăriţi, el doreşte să devină un sprijin pentru mama sa, nemaicreându-i şi alte probleme pe lângă cele existente. Şi aşa, Mohammad, începe să lucreze de la 14 ani, în vacanţe, într-un bazar situat chiar pe Valea Regilor.
Dar, secretul pe care el îl avea şi dorinţa lui arzătoare era, ca la un moment dat, să plece din Egipt. Statuia lui Horus, considerat fiul lui Isis şi Osiris, încarnează ordinea, iar aceasta se afla şi la intrarea în templul reginei Hatşepsut, pe unde Mohammad trecea zilnic. Se ştia că, cine vine cu o dorinţă în faţa lui şi crede, aceasta va deveni, fără îndoială, realitate. De mic, Mohammad, ştia că trebuie să crezi. Simţea să o facă.
Cu dorinţa de a părăsi Egiptul, mâinile sale atingeau balustrada ce ducea în templu, în fiecare zi, cu crezul că, cineva, va apărea şi îi va materializa visul.
Doamna misterioasă, va fi cea prin intermediul căreia Horus îl va purta pe acest băiat pe meleagurile mult visate. După terminarea Facultăţii de Turism, el se angajează în domeniu, în Luxor, mai apoi în Hurghada- locul întânirii celor doi. Într-una din zile, un turist, îi lasă acestuia o amintire din…Transilvania-un album foto care avea să îl facă să îndrăgească această regiune, fără ca el să o cunoască.
Dacă până acum, ştia că îşi dore
şte să plece, iată, Transilvania era locul cu natură, păduri şi viaţă, în care se vedea respirând. Întâmplător sau nu, destin sau coincidenţă, doamna noastră misterioasă care călătorea în Egipt, era din…Transilvania. Mulţumită de serviciile lui, relaxată, cu nepoţelul alături, ea îl întreabă pe Mohammad care este visul său.
Acesta, fără ezitare, îi răspunde: “Să trăiesc în Transilvania”.
Din 12 iunie, cu mari eforturi, acesta a ajuns în România, iar acum lucrează în Cluj-Napoca, deoarece, doamna misterioasă a făcut tot ce a putut pentru a-i dărui o şansă la ceva mai bun. A sosit cu o valiză în care de abia încăpeau două cămăşi şi un covrig, iar asta ne învaţă că, viaţa, nu este despre a avea şi a demonstra, ci despre a simţi şi a fi, mereu prezenţi în moment, adunând amintiri, şi nu lucruri.
Doamna misterioasă, a învăţat modestia şi neataşarea faţă de lumea materială, de lucruri a „băiatului faraon” gata să pornească în aventura vieţii, iar el, respiră aer clujean acum, având mereu în gând învăţămintele mamei, copilăria, iar mâna sa se plimbă imaginar pe balustrada templului, mulţumindu-i lui Horus de existenţa doamnei misterioase.
Dacă vreodată, paşii, vă vor purta în Luxor, aşa cum pe mine m-au purtat în muzeul acela, amintiţi-vă, balustradele poartă amprentele lui Mohammad, băieţelul care nu s-a îndoit nicio clipă de puterea credinţei, iar Horus, zeul cu un ochi Soare şi unul Lună, i-a făcut cunoştinţă cu femeia care avea să îi schimbe destinul.
Gyorgydeak Patricia
- Pe ritmul sufletului - 16 apr. 2024
- Vizionarul ce transformă idei în proiecte de succes - 26 mart. 2024
- Între bucolic și modern, inaugurarea unei grădinițe - 4 mart. 2024
