Poveşti din ClujPoveşti pentru cei mariChiromanția și cartomanția, științe oculte sau nu?

Chiromanția și cartomanția, științe oculte sau nu?

Loredana Sabău, o tânără din Hunedoara, practică cititul în palmă de mai bine de 7 ani. Această pasiune, pe lângă faptul că și-a format-o citind mai multe cărți despre chiromanție, a venit din familie. Mama ei poate citi viitorul și trecutul în cărți, iar bunica sa poate lega blesteme, după spusele acesteia.

Reacția oamenilor nu a fost tocmai una plăcută. Loredana a fost criticată aspru mai tot timpul de adepții Bisericii, deoarece, așa cum spune și ea, cititul în palmă nu este tocmai o practică ortodoxă.  Majoritatea oamenilor au fost sceptici în legătură cu activitatea ei, până când ceea ce aceasta a prezis s-a adeverit, mai apoi căutând-o.

Tânăra a fost și încă este afectată de această practică, având și în prezent Karma foarte pătată în urma activității sale. Aceasta afirmă faptul că nu este o activitate pentru oamenii fricoși pentru că, cu cât înveți mai mult cu atât știi mai mult și te poate afecta foarte tare pe tine în primul rând.

Loredana nu se poate proteja în vreun fel de energiile venite de la oamenii din jurul său pentru că, spune aceasta: Nu poți să îți protejezi aura practicând chiromanție,  nu este magie albă,  e doar neagră.  După un timp începi să știi lucruri despre care nu ai citit nimic.  Simpla  energie combinată dintre mine și persoana respectivă, viața sa, mă face să simt anumite lucruri.  Tot ce spun se adeverește într-un anumit interval de timp.

Este vorba, în primul rând, despre o mare formă de empatie, tânăra ajungând la apogeul empatizării. Niciodată nu a citit în palma cuiva contra cost, ci doar din pură pasiune și la cererea celor din jur. De vreo 2 ani de zile nu mai practică această activitate, deoarece i-a afectat foarte mult viața, însă nu a ajuns la punctul pe care și-l dorește: nici după 2 ani de stagnat nu am reușit să am viața pe care mi-o doresc,  prin alte cuvinte,  odată început nu mai poți da înapoi.  Poți îndrepta,  dar nu poți scăpa.

     1. De cât timp citești în palmă? 

Sincer am pierdut numărul anilor, dar cred că am vreo 7-8 ani de când m am apucat de asta.

  1. Cum ai ajuns să faci asta?

La început am cunoscut o tipă care știa două sau trei chestii despre asta și mi s a părut de-a dreptul fascinant,  suficient de fascinant încât să îmi cumpăr 5-6 cărți despre cititul în palmă.

  1. Cum ai învățat să faci acest lucru și în cât timp?

Am citit foarte mult și încă citesc tot ce prind la mână despre chiromanție.  Din punctul meu de vedere nu există termenul de „cât timp ți-a luat”,  mereu ai altceva de învățat întrucât palma este de o complexitate inexplicabilă.

  1. Este vreun mod în care te afectează această activitate?

Da,  în primul rând psihic, faptul că vezi multe lucruri pe care nu vrei să le spui cu voce tare,  faptul că prevezi fapte și lucruri nu tocmai ortodoxe. Nu este o activitate pentru oamenii fricoși pentru că, cu cât înveți mai mult cu atât știi mai mult și asta te poate afecta foarte tare pe tine în primul rând.

  1. Din câte știu pentru a citi în palmă trebuie să îți protejezi aura/Karma, cum faci acest lucru? S-a întâmplat să nu îți reușească?

Mi se întâmplă mereu.  Nu poți să îți protejezi aura practicând chiromanție,  nu este magie albă,  e doar neagră.  După un timp începi să știi lucruri despre care nu ai citit nimic.  Simpla  energie combinată dintre mine și persoana cealaltă, viața sa, mă face să simt anumite lucruri.  Tot ce spun se adeverește într-un anumit interval de timp.  De asta nu spun tot,  încerc să mă feresc de adevăratele și grelele întâmplări ce vor fi.  Karma mea e pătată foarte tare pentru că am practicat foarte mult timp, iar azi, nici după 2 ani de stagnat nu am reușit să am viața pe care mi-o doresc,  prin alte cuvinte,  odată început nu mai poți da înapoi.  Poți îndrepta,  dar nu poți scăpa.

  1. Care a fost reacția oamenilor față de activitatea ta? Ai întâmpinat mai multe persoane sceptice sau mai multe deschise?

Mai bine de jumătate sunt sceptici,  până când simt pe pielea lor realitatea din cuvintele mele.  E greu să îmbrățișezi adevărul, mai ales când îți este spus totul de parcă ai impresia că ți se dă cu ciocanul în cap și în suflet; prima tendință e de a te apără printr-o minciună, cum că „nu este adevărat”,  dar totul se adeverește în puțin timp,  pe urmă mă caută singuri.

  1. Suntem la curent cu faptul că Biserica este împotriva cititului în palmă, ai fost criticată sau judecată cumva de aceștia?

Mereu.  Niciodată Biserica și nici credincioșii nu vor încuraja ce am făcut eu.  Ei spun că nouă ne aparține doar prezentul, întrucât trecutului nu ai ce-i face, iar viitorul este nesigur.

  1. Ai avut vreo influență în familiei care te-a determinat mai mult să obții această abilitate?

Nu vreau să o dau spre SF, dar da. Mama mea poate citi trecutul și viitorul în cafea, iar bunica mea poate să lege blesteme,  deci presupun că abilitatea mea nu a venit doar din cărți vechi găsite sau cumpărate din anticariate.

  1. Care este lucrul tău preferat la cititul în palmă? Dar cel mai puțin plăcut?

Lucrurile bune,  familia și viața,  dragostea și speranța,  tot ce ne leagă de bunătate și empatie,  dar și cumpenele care ne fac oamenii de astăzi,  iar cel mai neplăcut este moartea și felul în care ea se desfășoară,  bolile și supărările,  dar presupun că mereu trebuie să fie toate într-o balanță…

  1. Te ocupi în mod frecvent cu cititul în palmă? Trăiești din asta?

Nu mă mai ocup de asta pentru că am fost prea afectată de supărările altora,  e o mare formă de empatie și am ajuns la apogeul empatizării. Nu mai pot și nu mai vreau să mă leg la cap cu problemele altora. Niciodată nu am făcut-o contra cost,  mereu a fost din plăcere și bunăvoință, cu cât asociezi asta mai mult cu valoarea materială cu atât devii mai escroc și mai necredincios.

O altă tânără, aceleași valori spirituale urmate; Andreea este din Brașov și are 21 de ani. Studiază la Școala Postliceală Fundația Ecologică Green (FEG) și dorește să devină asistentă medicală. Este o fată normală, dar care, în timpul liber, se ocupă de cititul în cărți.

A descoperit pasiunea de mică, inspirată fiind de mătușa sa. Ceea ce a fost o curiozitate, în timp, a devenit sistemul ei de valori pe care îl urmează și după care se ghidează. De când a început să practice cititul în cărți, are multe vise, unele care o ajută în rezolvarea propriilor probleme, altele care îi arată persoanele pe care urmează să le întâlnească.

De multe ori i s-a întâmplat să îi scrie persoane străine, care declară faptul că au simțit o energie puternică din partea ei. Atrage multă lume, unii doar o seacă de energie, alții i-o oferă și cei mai mulți apar doar ca să răspundă întrebărilor pe care și le pune.

Ascunde ceea ce face din cauza etichetei puse pe oamenii care cred în astfel de lucruri. A ajuns să nu fie primită de mai multe ori la Biserică de către preot, iar apropiații care știu că se ocupă cu astfel de lucruri, o privesc drept o oaie neagră a familiei.

  1. Cum ai ajuns să citești în cărți?

Când eram mică știam că mătușa mea practică acest lucru. Atunci nu m-a băgat în seamă, credea că sunt doar un copil curios și care nu știe ce face; și chiar așa era. Cu cât am crescut, cu atât mai mult am început să stau cu ea la aceste ședințe. La un moment dat, mi-a spus, pur și simplu, că sunt pregătită să învăț.

  1. Ce te-a atras cel mai mult?

Faptul că există un mister. Nu știu de ce sau cum se întâmplă. Simt chestii pe care nu le-am mai simțit până să încep să citesc în cărți. Când vine cineva la o ședință, pur și simplu nu îmi dau seama ce zic și de unde știu atâtea lucruri despre persoana respectivă.  Mă conectez cu persoanele respective atât de tare, încât parcă ne cunoaștem dinainte să ne naștem.

  1. Care sunt condițiile pentru a-i putea citi unui om?

Ca sa primești informații utile, cărțile trebuiesc plătite. Nu contează suma, însă nimic nu e gratis. Și, cel mai important, să crezi în puterea cărților.

  1. Cât de des poate un om să facă acest lucru?

O dată la câteva săptămâni, timpul trebuie lăsat să își facă treaba. Pe lângă asta, nu te poți baza doar pe cărți, trebuie să lucrezi la tine constant, pentru a demonsta că meriți să ți se întâmple ceea ce urmează să ți se întâmple.

  1. Ține de vreo religie cititul în cărți?

Nu consider că ține de o religie anume. Trebuie doar să fii conștient că există anumite energii – tu ești o energie -, care atrag la rândul său alte energii, și așa mai departe.  Nimic nu este întâmplător.

  1. Poate oricine să citească în cărți?

Nu. Ideea este că trebuie să ai un anumit canal energetic deschis. De exemplu, eu după ce termin o sesiune de citit pot avea dureri de cap destul de puternice. Depinde de ceea ce văd în ele… Cred că de-asta, după fiecare sesiune, uit ceea ce am văzut și am spus. Nu cred că ar putea cineva să trăiască știind prea multe lucruri despre prea multă lume.

  1. Poate fi periculos să citești cuiva în cărți?

Toată lumea considera că e ceva greșit.  Mie nu mi se pare, deoarece nu invoc nimic, pur și simplu așez cărțile. Este strict vorba de energia pe care tu o ai. Am citit câtorva persoane care chiar erau disperate; după ce terminam îi vedeam mai optimiști, iar asta mă mulțumea. Eu nu o să zic niciodată de rău, nu prea îmi apare Răul pentru că nu îl caut. Prefer să caut partea plină în cărțile mele.

  1. De ce vin cei mai mulți oameni la tine?

Hmm, este amuzant, dar cea mai mare parte dintre cei care au venit la mine nu știau exact ce fac și erau doar curioși. Nu voiau să afle neapărat ceva și nu voiau să ceară ceva, doar voiau să știe dacă există cu adevărat astfel de lucruri. Au venit și oameni care doar aveau chef de ceartă pentru că, stând în mediul rural, cei mai bătrâni nu sunt de acord cu ceea ce fac, adică practicarea ocultismului. Mi s-a spus de multe ori că este ilegal ce fac și că ar trebui să fiu în închisoare, însă nu m-am dus niciodată la acel nivel care este prezentat în mass-media.

  1. Poți să îți citești singură?

Asta e partea neplăcută. Niciodată nu am putut sa îmi citesc singură. Este, pentru mine, frustrant. Trebuie să fii foarte obiectiv, atunci când citești cuiva în cărți, altfel vei putea interpreta orice și vei putea deruta omul în drumul său.

 

Loredana și Andreea sunt două fete normale, care au ales să creadă în lucruri diferite față de religia în care s-au născut. Potretizarea ca vrăjitoare de-a lungul istoriei, dar și în prezent, prin mass-media, le-a făcut să fie reticente. Deși, conștiente de energiile prezente în ele, nu pot schimba percepții.

Nu este niciun păcat în a fi conștienți că suntem energie care atrage energie și nici curiozitatea pe care o avem despre lucrurile mai puțin nevăzute nu este neapărat ceva rău.

Mai Multe

More article