Muzeul Etnografic al Transilvaniei, instituție de cultură din subordinea Consiliului Județean Cluj, este beneficiarul unei finanțări nerambursabile în valoare de peste 2 milioane de lei (2.051.459 de lei), pentru un proiect de restaurare care se derulează începând din acest an și până la finalul lui 2027, în programul de finanţare „Timbrul Monumentelor Istorice” al Institutului Național al Patrimoniului.

În baza unor nevoi stringente și din cauza stării avansate de degradare, în cadrul proiectului, timp de doi ani de zile, vor fi realizate lucrări de reparații și reabilitări la 12 obiective muzeale din incinta Parcului Etnografic Național „Romulus Vuia” din Cluj-Napoca.

Primele două obiective au fost deja finalizate

Este vorba despre Dugeana de joc din Ilva Mică și Gospodăria Berbești (Maramureș).

Lucrările la primul obiectiv, Dugeana de joc din Ilva Mică, au început în 11 august și au fost finalizate, după o perioadă de două săptămâni.

Construită în jurul anului 1930, dugeana Ilustrează evoluția vieții sociale din zona Năsăud în perioada interbelică și reprezintă un important element de patrimoniu cultural. Cu trecerea timpului, învelitoarea din șindrilă a șarpantei construcției s-a deteriorat mult, iar în anumite zone ale acoperișului lipseau bucăți de șindrilă. Prin lucrările de restaurare efectuate de meșteri autorizați, a fost înlocuit acoperișul, cu suprafața de 140 mp, montat în tehnică tradițională. 

          În ultima săptămână la lunii septembrie au fost terminate lucrările și în Gospodăria din Berbești (Maramureș), din Parcul Etnografic ”Romulus Vuia” din Cluj-Napoca.

Gospodăria din zona Maramureșului, din satul Berbești, datează din 1795. Curtea  adăpostește clădirea principală, o casă din stejar cu trei încăperi şi o prispă (denumită regional şatră) cu grizi late şi cioplite.

Învelitorile din șindrilă ale casei și anexelor gospodăriei, în suprafață totală de peste 300 de mp, sunt vizate pentru restaurare, în acest proiect finanțat de Institutul Național al Patrimoniului. Lucrările sunt necesare în contextul deteriorărilor cauzate de factori de mediu. S-a folosit șindrilă de molid nehorjită, executată și bătută în tehnică tradițională, pe două rânduri.

În ambele situații, pătrunderea apei de ploaie la elementele structurale ale construcției și în interioare poate afecta în mod ireversibil starea de conservare și integritate a obiectivelor și a obiectelor de patrimoniu din interiorul acestora. 

Obiective incluse în proiectul de restaurare prin programul de finanţare: „Timbrul Monumentelor Istorice” al Institutului Național al Patrimoniului:

1. Dugeana de joc Ilva Mică (Jud. Bistrița-Năsăud)- Construită în jurul anului 1930, dugeana reprezintă un important element de patrimoniu cultural. Ilustrează evoluția vieții sociale din zona Năsăud în perioada interbelică. Restaurarea va asigura conservarea caracterului original al construcției.

2. Gospodăria Cămârzana (Jud. Satu Mare)- Datând din 1725, gospodăria reprezintă o mărturie unică a arhitecturii tradiționale din Țara Oașului. Restaurarea sa va proteja integritatea structurală și va reconstitui elementele originale care nu au putut fi recuperate, precum grosii din stejar.

3. Gospodăria Bedeciu (Jud. Cluj)- Acoperișurile din paie ale celor trei construcții din această gospodărie prezintă deteriorări semnificative. Înlocuirea acestora în tehnică tradițională este esențială pentru prevenirea degradării construcțiilor și pentru menținerea autentică a aspectului arhitectural.

4. Gospodăria Maramureș (Jud. Maramureș) – Cu o structură specifică zonelor agro-pastorale și o vechime de peste două secole, gospodăria ilustrează arhitectura spectaculoasă a regiunii Maramureș. Restaurarea este vitală pentru protejarea atât a clădirilor, cât și a obiectelor expuse în interiorul lor.

5. Joagărul Botiza (Jud. Maramureș) – Această instalație tehnică reprezintă o etapă importantă în evoluția tehnologiilor de prelucrare a lemnului în mediul rural.

6. Piua Gladna (Jud. Timiș) – Datând din secolul al XIX-lea, piua este o piesă remarcabilă care exemplifică ingeniozitatea tehnică a țăranilor în prelucrarea lânii.

7. Rotăria Ieud (Jud. Maramureș) -Atelierul de rotărie de la Ieud reflectă măiestria artizanală din Maramureșul Istoric.

8. Fierăria Rimetea (Jud. Alba) – Fierăria din Rimetea este un exemplu de tehnologie semi-industrială rurală din secolul al XIX-lea.

9. Șura și Piua de ulei din Herepia (Jud. Hunedoara) – Restaurarea șurii și a instalațiilor tehnice adăpostite în ea este esențială pentru conservarea tehnologiilor tradiționale de obținere a uleiului.

10. Anexe Gospodărie Telciu (Jud. Bistrița-Năsăud) -Șura complexă din Telciu, reprezentativă pentru arhitectura rurală din zona Năsăudului, necesită restaurare pentru a preveni degradarea.

11. Anexe Gospodărie Mărișel (Jud. Cluj) – Anexele incluzând șoprul și batoza manuală, oferă o perspectivă asupra specificului ocupațional și arhitectural al Munților Apuseni.

12. Gospodăria din Geaca, județul Cluj, este reprezentativă pentru o subzonă etnografică renumită prin utilizarea stufului din resursele locale pentru realizarea învelitorilor caselor și anexelor gospodărești.

Proiectul de reabilitare a monumentelor etnografice din parcul etnografic clujean este o inițiativă culturală și de patrimoniu care își propune să protejeze, să conserve și să promoveze patrimoniul cultural al României. Proiectul de restaurare are drept scop conservarea și revitalizarea monumentelor de arhitectură populară, care oferă o perspectivă asupra tradițiilor și obiceiurilor din trecut şi contribuie la educarea publicului în privința valorilor culturale și istorice. Parcul Etnografic Național „Romulus Vuia” este un punct de atracție major pentru turiștii interesați de cultura și istoria României. Prin acest proiect, județul Cluj își consolidează poziția de lider în conservarea și promovarea patrimoniului cultural în Transilvania, atrăgând atenția asupra importanței protejării valorilor monumentelor, în întreaga regiune.

*Parcul Etnografic Național „Romulus Vuia” din Cluj-Napoca, secția în aer liber a Muzeului Etnografic al Transilvaniei, este un ansamblu deosebit de patrimoniu cultural, reprezentativ pentru diversitatea arhitecturală și ocupațională a regiunilor etnografice din Transilvania. Este primul muzeu în aer liber din România şi include o varietate de gospodării, biserici, ateliere și instalații tehnice din diverse regiuni etnografice ale Transilvaniei, fiecare cu specificul său unic. Fondat în anul 1929, acesta funcționează ca o secție a Muzeului Etnografic al Transilvaniei și se întinde pe o suprafață de aproximativ 16 hectare, oferind o incursiune unică în viața rurală tradițională din diverse regiuni ale Transilvaniei. Parcul expune peste 90 de monumente de arhitectură populară, structuri selectate riguros pentru a reflecta diversitatea culturală și tehnologică a regiunii. Un aspect distinctiv al parcului este aranjamentul său, conceput pentru a sugera structura unui sat tradițional, ceea ce permite vizitatorilor să experimenteze autenticitatea vieții rurale din trecut. Importanța parcului constă nu doar în conservarea patrimoniului arhitectural, ci și în rolul său educativ și turistic.