Toamna învăluie cu blândețe peisajul, șoptindu-ne că este momentul să ne bucurăm de roade.
Este sezonul recoltelor și cu toții o vom simți în diverse moduri ‒ de la piețele generoase pline de culoare, până la deliciul culinar realizat din bunătățile ce ne vor răsfăța simțurile la fiecare masă.
Zilele recoltei ce au loc în luna octombrie, un eveniment sărbătoare, ne reamintesc de una dintre cele mai iubitoare de pământ comunități ale orașului ‒ hoștezenii.
Datorită unui popor harnic și gospodar, pe masa clujenilor ajungeau cele mai savuroase produse.
Cine au fost ei ?
Mâncatul, o acțiune ce a devenit dincolo de nevoie, o plăcere, este atât de obișnuită încât rareori mai stăm să ne întrebăm de unde provine și prin câte procese a trecut produsul ce ajunge la noi.
În vremuri nu demult apuse, o comunitate în care magia transformării naturii era apreciată, se făcea remarcată prin chibzuință, dedicare și muncă ‒ hoștezenii.
La marginile Clujului, dincolo de zidurile medievale ale orașului, își desfășurau activitatea prin cultivarea pământului și creșterea animalelor cei ce își spuneau „orășeni agricultori”.
O supraviețuire sustenabilă necesita atenție înspre o planificare riguroasă și responsabilă, așadar, activitățile zilnice îi aduceau pe hoștezeni mai aproape de familie prin interacțiunea implicită ce avea loc între ei.
Pe hoștezeni îi recunoșteai în piețele clujene prin îmbrăcăminea lor specifică, ce atesta proveniența și gradul de calitate al produselor oferite.
Un popor care, în ciuda activității benefice desfășurate, a fost înlăturat de la activitățile de bază ce le susținea traiul, datorită noilor curente și care, a trebuit să facă față provocărilor societății moderne, creându-și astfel mecanisme de adaptare ce au schimbat viața de până atunci a hoștezenilor.
Pentru a afla mai multe despre comunitatea ce merită reamintită, pășesc în spațiul ce le onorează și acum prezența memorabilă ‒ Biserica reformată cu „două turnuri”, construită între anii 1829 și 1851, aflată chiar în centrul orașului, ce se face remarcată nu doar prin arhitectură, ci și prin căldura culorii, a curții cu alei de buxuși ce așteaptă trecători și prin obloanele ce păzesc parcă povestea hoștezenilor. Aici, se află un micro-muzeu dedicat hoștezenilor.
ASPECTE INEDITE
Privind în paginile istoriei, aflăm că anii ’70 au constituit un punct semnificativ pentru redimensionarea orașului Cluj-Napoca odată cu începerea construirii noului cartier de dimensiuni generoase, chiar în zona cunoscută ca „Hóstát”.
În spațiul zonei Bisericii cu „două turnuri” își desfășurau activitatea agricultorii al căror obiectiv principal era cultivarea și recoltarea grădinilor de legume ‒ hoștezenii.
Prin domnul Bányai József, ajungem înapoi în timp pentru a putea prelua de la hoștezeni valori și iubire față de procesul realizării unor acțiuni ce ne readuc mai aproape de esența vieții ‒ familie, natură și comunitate.
MINIMALISIM ȘI BOGĂȚIE
Casele hoștezenilor reflectau minimalism și simplitate, dar asta, nu știrbea căldura căminului.
Întrucât scopul principal și accentul era pus pe muncile agrare și crescutul animalelor, camerele lor nu depășeau mai mult de 20 de metri pătrați, ei petrecându-și majoritatea timpului în anexele gospodărești și în bucătărie, respectiv bucătăria de vară.
Punctul central al gospodăriei tradiționale hoștezene o constituia curtea generoasă, iar pentru că locuința nu avea mai mult de două camere, apropierea membrilor familiei unul de celălalt prin interacțiunea dintr-un spațiu restrains, crea unitate și împărtășire.
Întreaga activitate a hoștezenilor se baza pe a fi mai mult decât pe a avea, reflectând minimalism în bunurile deținute, dar bogăție în acțiuni și trăiri.
CELULA DE BAZĂ A SOCIETĂȚII
În mod natural, traiul în comun în spațiul restrâns aduna laolată mai multe generații, iar cei mici aveau exemple în propria familie cu valori pe care le puteau urma. Familia era cea alături de care te odihneai, planificai, împărtășai și te bucurai.
| Fără familie nu avem o societate sănătoasă, întrucât ea este celula de bază a societății. Deși astăzi suntem expuși altor vremuri, să ne facem timp să ne acceptăm unul pe celălalt, deoarece fără familie nu avem o societate sănătoasă. Este clar că fără un compromis rezonabil nu poți ajunge la o relație socială rezonabilă.‒ Bányai József
CONCURENȚA, BAT-O VINA!
Hoștezenii, erau familii care aveau un scop comun, dar asta nu făcea ca să nu existe concurență între ei.
Exista încă de pe atunci un aspect comercial și unul familial al îndeletnicirilor agricultorilor.
În momentul vânzării produselor se crea spiritul de concurență ‒ cine avea și vindea cele mai multe dintre gustoasele legume, zarzavaturi și animalele crescute.
Concurența se făcea remarcată și în plan cultural existând o competiție acerbă între cele două coruri bărbătești din cadrul aceleiași biserici.
| Hoștezenii ar zâmbi acum aflând că, după timp îndelungat, am reușit să facem un singur cor. ‒ Bányai József
UNITATE PRIN COMUNITATE
În ciuda unor concurențe exista o susținere reciprocă în momentele dificile.
Hoștezenii erau persoane ce cunoșteau simțul empatiei, creând astfel o asociație („Kalandos”) ce se preocupa de familiile unde existau decese, susținând femeile care rămâneau fără soț.
Simțul de apartenență la un grup era închegat prin înțelegerea nevoii celor din jur.
TURIST ÎN ORAȘUL MEU
În anumite cartiere ale orașului mai putem regăsi urme evidente ale acestei comunități, însă cu o vizită la muzeul ce reflectă traiul, tradițiile și vestimentația hoștezenilor vom îmbogăți bagajul cultural prin poveștile spuse de cei ce încă îi poartă în suflet.
| Prezența acestui mic muzeu i se datorează domnului Székely József, cel ce a avut idea de a concepe un spațiu care să marcheze prezența lor în comunitatea clujeană. Prin crearea unui anunț am reușit să adunăm obiectele necesare, utilizând astfel parte din spațiul acestei biserici într-un mod bun. ‒ Bányai József
Prin gestul individual pe care îl facem ne integrăm în comunitate conferindu-i sau nu valoare.
Putem aduce la viață parte din îndeletnicirile hoștezenilor prin păstrarea unor valori nobile, dar și prin iubirea, respectarea și utilizarea pământului pe care îl avem.
Hoștezenii, comunitate ce ne-a reamintit că, asemenea roadelor ce dau savoare vieții, așa și noi, creștem, ne formăm individual, în condiții și circumstanțe diverse, neștiute și nevăzute de mulți, dar, prin experiențele interrelaționale, ne dezvăluim calitatea transformării.
Toamna, un anotimp simbol ne arată an după an, că, cele mai gustoase roade provin chiar și din cele mai negru pământ, așa cum și hoștezenii au găsit putere în a depăși situații dureroase.
Conexiunea, comunicarea, prezența și esteticul sunt elementele prin care comunitatea va simți mereu alegerea metodelor noastre de a crește.
Tu, ce alegi?!
Sursă fotografii: Feleki Karoli (1979-1980) și de pe site-ul https://www.kolozsvarihostat.com/index2.php
Până data viitoare, gânduri senine.
- Bilet spre MARTE, prin FICȚIUNE - 10 sept. 2024
- Perioada de Probă: O Fereastră de Oportunități și Provocări - 20 aug. 2024
- Cum Influențează Preavizul Viitorul Tău Profesional? - 15 iul. 2024
