“Vremea asta…nu-mi mai dă pace” sau “M-am trezit şi, când am văzut că plouă afară, m-am întristat şi iar am avut o zi nasoală”, sunt fraze pe care, cu siguranţă, le-aţi auzit de mai multe ori sau chiar le-aţi rostit, cel puţin o dată.
E trist că, de prea multe ori, lăsăm factorii externi să dicteze starea pe care o trăim. Ne lăsăm influenţaţi de persoane, de vremuri şi, banal dar adevărat, de vreme.
Cred că, în contextul social trecut, din vremurile copilărilei noastre, era, cumva, mai normal ca vremea să influenţeze buna dispoziţie a oamenilor. Pentru mult timp nu a fost în puterea omenirii să controleze vremea sau să îi facă faţă. Maşina era un lux şi în astfel de situaţie, drumurile prin ploaie erau un sacrificiu. Nu au existat pentru multă vreme cluburi de socializare, cafenele sau alte locuri cu activitate în interior unde puteai să-ți petreci timpul. Ca individ, în bătaia vântului, la propriu, erai condiționat de starea vremii, în întreg procesul de socializare.
În prezent, vremea nu ar mai trebui să fie un factor decisiv al stărilor noastre interioare. Ploaia nu ar trebui să ne aducă tristeţe în suflet, iar cerul înnorat nu ar trebui să fie motiv de ceartă şi lipsă de chef de socializare. Însă, a rămas o cutumă, comunicată chiar şi în media, prin mesaje anxioase, ca atunci când plouă să nu îţi fie bine, în vreun fel.
Mesajele cu tentă negativă sunt declanşatoare de stres. Ori e prea cald ori e prea frig; niciodată nu ne este bine, ca și cum nu am avea de ales și e normal să fim meteo-dependenți.
Sigur, în situaţii excepţionale, cum ar fi munca în agricultură sau alte activități care se pot face doar în aer liber, este normal ca vremea cu ploaie sau frig să provoace oarecare daune şi să declanşeze o proastă dispoziţie însă, când ne referim la individ în parte și stările lui personale, am putea privi din altă perspectivă.
Timpurile și mijloacele de adaptare s-au schimbat. Acum, în cea mai mare măsură, depinde de noi cum ne poziționăm în fața indispoziției resimțite de vremea de afară.
Am auzit de-a lungul experienței mele în cabinet multe persoane invocând lipsa bunei dispoziții din cauza vremii sau temperaturii de afară. Pentru unii poate fi vorba de tristețe, de apăsarea singurătății, de blocaje în urma cărora nu există aparent motivație pentru niciun fel de acțiune. Sub aceste stări emoționale stau ascunse, uneori, convingeri ale celor în cauză, că nu se va schimba nimic, orice ar face, că situația este fără ieșire pentru ei. Atunci apar întrebări despre utilitatea sau inutilitatea unui efort personal.
Ei bine, astfel de întrebări, au ca substrat anumite experiențe dureroase, repetate poate la nivel afectiv sau trăiri de tip șoc (o despărțire neașteptată, pierderea cuiva drag, încheierea unei relații sau pur și simplu sentimentul îndelungat de neîmplinire personală).
Și atunci, dacă este vorba de a alege să fim optimişti sau o posibilă soluție pentru a ieşi din tristeţe, un aspect important este repoziționarea emoțională față de noi înșine, întâi și întâi.
Apoi, observați cu atenţie şi definiţi:
– ce sentimente negative aveţi?
– ce alte sentimente sau stări vă provoacă mai departe trăirea identificată?
– decideţi ce faceți cu ceea ce ați observat despre voi?
Cel mai greu, pentru majoritatea, este să acționeze în funcție de sine și din poziția lor, ca adulți şi nu ignorând ceea ce simt. Este important să identificaţi şi ce altceva aţi putea adăuga, ca acțiune benefică, din poziția de persoană matură, astfel încât să înlăturaţi starea neprielnică.
Cei mai mulți se blochează la faza asta pentru că gândesc în rezultate/în concluzii. Adică fac ceva ca să obțină imediat un rezultat. Este greșit. Efortul cel mai mare trebuie canalizate pe activarea și păstrarea curiozităţii față de ceea ce observați la voi. În final, nimeni nu este obligat să facă ceva dacă nu își dorește, însă există la fel de bine momente, în viața unui om, când binele trebuie ajutat conștient să apară, iar conștientizarea a ceea ce simțiți și gândiți vă ajută să vă fie clară perspectiva din care acționați, fie DA, fie NU.
Ideea este să ajungeţi să vă apropiaţi de nevoile personale şi nu să fugiţi de ele.
Valentina Şimon, psihoterapeut sistemic
Sursă foto: https://www.shubee.com/
