Aproape tot ce crezi că te ajută în viaţă îţi face de fapt rău, mult rău. M-am prins de treaba asta ieri, uitându-mă la feţele oamenilor care stăteau blocaţi, paralizaţi parcă şi imobili, aşteptând ca scara rulantă să-i „ajute” să coboare. Toţi erau plictisiţi, nepăsători şi…graşi. Da, foarte graşi. De ce să stai nemişcat pe o scară rulantă şi să aştepţi că ea să facă totul pentru tine?
Mi-au mai venit în minte, în avalanşă, o multitudine de alte lucruri care ne „uşurează” viaţa inutil şi de-a dreptul toxic şi primejdios:
Scriem urât sau chiar nu mai ştim să scriem de mână pentru că tastăm zilnic mesaje şi compunem e-mailuri.
Nu ţinem minte niciun număr de telefon şi nicio adresă pentru că „le ţine minte” telefonul sau tableta sau laptopul.
Nu ne mai plimbăm pentru că fugim în toate părţile, grăbiţi, cu maşina.
Nu mai citim pentru că ascultăm audiobook-uri sau vedem filme despre cărţi sau citim pe net rezumatele cărţilor.
Exemple mai sunt multe, chiar prea multe.
Oare te-ai gândit vreodată dacă toate aceste lucruri care ne uşurează existenţa ne sunt chiar folositoare?
Oare aşa cum coborâm sau urcăm, stând imobili pe scările rulante ne trăim noi înşine viaţa sau viaţa ne trăieşte pe noi?
Poate că începând de azi, odată cu primele zile ale noului an, ar trebui să decidem să ne facem noi viaţa şi să nu o mai lăsăm să treacă plictisită pe lângă noi. Ce spuneţi? De acord?
