Când am început să public în acest spațiu am promis că voi scrie cu regularitate, un articol pe lună. În primele două luni am reușit să îmi respect programul, apoi am fost asaltată de proiecte și am întarziat. Am întârziat o jumătate de lună și cu blândețe am fost rugată să trimit un material. Am promis să revin după călătoria în Bologna cu o imagine a Târgului Internațional de Carte pentru Copii care s-a desfășurat la finalul lunii martie. Dar, nu am revenit imediat. Au trecut o săptămână, apoi două, chiar trei și, în mintea și inima mea, părea că subiectul Bologna se încheiase odată cu plimbarea ademenitoare prin furnicarul de frumusețe, complexitate și viața pe care acolo o poți integra ființei.
Bologna în acele zile e un rai, o explozie de culoare, de formă, de diversitate. Un muzeu viu al frumuseții, al întâlnirii dintre culturi și generații, un spațiu unde dincolo de narațiuni vizuale complete poți să întâlnești valori și principii de muncă, de echipă, de împreună. Da, evenimentul e un târg destinat profesioniștilor, dar și un spațiu unde tinerii ilustratori au la dispoziție sute de metri de desfășurare pentru a-și lăsa frânturi ale muncii lor și câteva date de contact. Mai e un loc unde profesorii își duc discipolii pentru a evalua forma vizuală pe care o ia arta atunci când se raportează la copil, acel suflet care crește și căruia reperele estetice îi sunt atât de necesare.
Aș putea să scriu întregi paragrafe despre minimalism și ilustrație clasică, despre sentimentul revalorizării ilustrației tradiționale, clasice, complexe, despre interviuri și conferințe, despre cărțile găsite acolo, despre multe, dar acum, după o lună de la reintrarea în atmosfera de acasă, îmi revine în minte obsesiv o pereche de teniși albi prăfuiți.
O pereche de teniși albi și prăfuiți de la care nu mi-am putut ridica privirea pe toată durata evenimentului de decernare a premiului “New Horizons” în cartea ilustrată pentru copii. Acești teniși albi îi aparțineau câștigătoarei premiului, o persoană de o simplitate fascinantă, naturalețe transmisă din priviri auditoriului, și observabilă în felul în care răspundea întrebărilor, în gestica, mimica și în modul în care își expunea lucrarea. Bae Yoo Jeong, cu o aparență copilărească, dar în fapt având vârsta de 38 de ani se afla pe scenă și își prezenta cartea „Tree dancing”, un produs fantastic creat dintr-o singură pagină foarte lungă (peste 10 m), o carte “tăcuta”, neobișnuită. O carte aparent abstractă, cu picturi în acuarelă care păreau să se scurgă dintr-o zonă într-alta, forme și pete de culoare spontane care la o privire detaliată conturează animale sau flori sau alte manifestări organice. Toate m-au lăsat mai puțin surprinsă decât personalitatea ilustratoarei cu teniși albi prăfuiți. Ea vorbea despre transformarea vieții, despre realități metafizice și naturalism simbolic, concepte care reprezintă ceea ce juriul de la Bologna le vede ca fiind viitorul în cartea ilustrată pentru copii, iar eu intrasem într-o oarecare meditație, fixată fiind cu privirea pe încălțările sale.
Acum, după o lună de când m-am întors acasă, îmi dau seama că anul acesta de la Bologna am rămas cu imaginea unor teniși albi și prăfuiți ai unei ilustratoare câștigătoare de premiu internațional de prestigiu. Un om simplu care a creat cu pasiune o carte despre transformare, o carte pentru viitorul copiilor lumii și îmi amintesc cum în timpul prezentării mă gândeam profund la cum niște teniși albi sau de oricare altă culoare ar putea schimba schimba felul în care copiii din România văd cartea. Singura condiție ar fi ca acești teniși să fie încălțați de mulți copii, părinți, educatori și de oameni care încă mai avem în noi energia necesară de a dărui și de a aduce transformare.
Vă îndemn ca în vara care vine să ne luăm cât mai mulți dintre noi tenișii în picioare și să colindăm România având cu noi cărți pentru copii, cărți cu povești valoroase și, oricât de ciudați am părea, atunci când întâlnim un copil sau mai mulți, să-i adunăm în jurul nostru și să le citim o poveste. Cum ar fi să începem cu satele bunicilor, satele în care mulți dintre noi am copilărit și ne-am petrecut vacanțele de vară?
Bianca Mereuță
