Până acum ceva vreme nici măcar nu concepeam să încep o carte și să nu o termin înainte de a începe alta. Poate din respect pentru autor, poate din cauza firii mele organizate, sau poate…pur și simplu din obisnuință.
Am descoperit recent o altă metodă, mai aiuristică ce-i drept, dar mult mai satisfăcătoare. Încep mai multe cărți deodată și le citesc după cum simt și mai ales după cum mă simt. Cărțile însă trebuie neapărat să fie din genuri diferite.Vă dau un exemplu: o „motivațională”, o „beletristică” romantică și o carte de specialitate. Adică o „fiction” și două „non-fiction”. Acest trio pus pe noptieră îmi satisface toate poftele, la orice oră și în orice situație.
Nu vă recomand să începeți mai multe din genul fiction deodată, pentru că ajungeți să iesiți ușor din din atmosfera sau intriga uneia și să o amestecați cu senzații sau amintiri din cealaltă. Cele din genul non-fiction însă, pot fi mai multe, dar cât mai diferite ca gen și abordare.
Beneficiile mele din modul acesta de citit sunt multe. Hai să vă enumăr câteva dintre ele. Dacă-mi place tare, tare cartea (să zicem romanul), o savurez mai intens, îi amân sfârșitul, prelungesc plăcerea. Dacă nu-mi prea place, e un beneficiu și aici. O mai amân, citesc mai puțin sau mai rar din ea, o mai pedepsesc lăsând-o să aștepte. Oricum nu o las neterminată. Nu-mi stă în fire, v-am mai spus.
Alt mare avantaj, și aici mă refer la cele non-fiction, este că poți citi cât vrei de fiecare dată, câte un capitol sau mai multe, fără să te simți vinovat că te-ai oprit și ai pus cartea de-o parte pentru o vreme.
Nu trebuie să citești la ore fixe, nici programat, ci doar atunci când ai chef. Totuși îți recomand să citești înainte de culcare, pentru că și de această dată beneficiul constă în faptul că atunci când te ia somnul, rămâi în continuare în lumea cărții, iar creierul tău se relaxează total la granița dintre realitate și starea de visare.
Bonus la toate beneficiile de mai sus, este faptul că retrăiești ceva din anii de școală în care aveai cel puțin atâtea cărți câte materii aveai. Asta în cazul în care ți-a plăcut școala. Dar dacă-ți place să citești, sigur ți-a plăcut.
Vrei să știi ce citesc eu acum?
„Minciuni pe canapea”– O poveste incitantă cu psihiatrii și psihoterapeuți și despre cum pot fi ei păcăliți, seduși sau manipulați în timpul ședințelor în care ei sunt cei care ar trebui să dețina controlul asupra pacienților.
„Iubindu-l pe Pablo, urându-l pe Escobar”– Cronica misteriosului Pablo Escobar scrisă de cea mai apropiată persoană a sa, o ziaristă celebră devenită amanta acestuia. O carte despre bogății inegalabile, orori, asasinate, corupție, dragoste și pasiune, teroare și războaie sângeroase.
„Îmi pare rău, sunt așteptată”– Un crâmpei din viața unei workaholice pusă în fața unor tentații din lumea „normală”. Despre lupta furtunoasă și inegală dintre dorința de succes profesional și căutarea fericirii personale într-o viață de familie tradițională.
Vă dați seama că cele trei sunt din lumi foarte, foarte diferite, da? Voi ce credeți, pe care o aleg mai des??
