Povestea mea de astăzi este despre prietenii ce ne schimbă vieţile şi pentru asta am ales să vă vorbesc despre prietena mea, Inmaculada Ribera.
Eu cred că astăzi sunt un om mai bun datorită ei. De la ea am învăţat ce înseamnă să ajuţi doar pentru că poţi, să fii alături de cineva şi la bine şi la rău, să sprijini necondiţionat şi să nu aştepţi nimic în schimb!
Ne-am cunoscut la grădiniţă, fiicele noastre frecventând aceeaşi clasă. De cum am văzut-o la prima şedinţă cu părinţii am ştiut că vreau să fiu prietena ei, iar ceva vreme mai târziu asta s-a şi ȋntâmplat. 13 ani mai târziu şi în prezent şi 3000 km distanţă între noi, prietenia noastră dăinuie şi ne conferă înţelegere, sprijin şi apreciere.
Am să vă povestesc câteva momente din prietenia noastră, care au rămas cu mine şi care m-au schimbat. Într-o perioadă în care eu nu aveam maşină, Inma mă ducea zilnic de la grădiniţă acasă. La fiecare coborâre mulţumeam. Într-o zi mă întreabă: „De ce îmi tot mulţumeşti? Tu nu ai face asta pentru mine? Nu ţi se pare ceva normal?” Eu i-am răspuns vinovată că da, dar în sinea mea ştiam că NU! Atunci am realizat că eu nu m-aş fi oferit să duc zilnic pe cineva cu maşina doar aşa pentru că puteam. Atunci am realizat că mie nu îmi „năşteau” gesturile pentru alţii şi atunci în momentul acela, de la o simplă întrebare a ei, s-a schimbat ceva în mine.
De multe ori eu duceam fetele acasă la părinţii Inmei, ea fiind ocupată. Eu plecând de la mentalitatea că bunicii se ocupă de nepoţi, am întrebat-o într-o zi de ce părinţii ei nu o ajută mai mult cu fetele. Iar răspunsul ei a sunat cam aşa: „Părinţii mei sunt în vârstă, eu vreau să le iau din treburi, nu să le adaug!” Şi din nou mi-a deschis ochii.
În altă zi, mi-am făcut curaj şi i-am povestit de problemele care le aveam şi încurcăturile în care trăiam. Aveam teamă că mă va judeca şi va înceta să mai fie prietena mea. Dar răspunsul ei automat a fost: „Prietenii sunt şi la bine şi la rău!” Iar Eu am înţeles din nou ce înseamnă să nu judeci şi să accepţi oamenii aşa cum sunt, cu bune şi cu rele.
Ea mi-a arătat căi noi în viaţă, mi-a deschis ochii şi chiar dacă mai uit din cele învăţate, de fiecare dată când mă gândesc la ea, îmi reamintesc de omul care vreau să fiu.
Sunt recunoscătoare pentru prietenia ei, precum îi sunt şi prietenei Nico Moldovan pentru minunatele fotografii. Îmi doream o sesiune foto cu prietena mea cea mai bună, îmi doream o fotografie demnă de pus în ramă, să o văd zilnic. Acum le am!
Mulţumesc! Mulţumesc!
Giovanna
