PAȘTELE… 1989
de Ucu Bodiceanu
Îmi amintesc, era în primăvara anului 1989, eram elev în clasa I. Începusem să deslușesc primele buchii și să încerc să înțeleg ce se întâmplă în jurul meu. Mama mă ducea cu ea la cumpărături, unde trebuia să stau la nesfârșitele cozi.
– De ce trebuie să stăm la coadă?
– Se apropie Paștele, avem nevoie de mai multe alimente! îmi șopti mama.
– Dacă-i sărbătoare, înseamnă că nu mergem la școală?
– Ba da, vei merge.
– De ce, dacă-i sărbătoare?
– Pentru că…
Ajunsesem la capătul cozii.
– 1 kg de salam! ceru mama bucuroasă.
– Se dă numai câte o jumătate de kg! se răsti vânzătoarea.
– Dar sunt cu copilul! arătă mama spre mine.
– Da, da! mormăi vânzătoarea.
În drum spre casă, am mai sta la coadă la lapte și pâine. Încărcați, am intrat pe ușă. Tata ne aștepta fericit, avea într-o plasă ouă și două pachete de unt. Mama lăcrima de bucurie.
– O să avem sărbători bogate.
Eu am înfulecat două felii de pâine cu unt.
Era Noaptea de Înviere. Pe masă trona coșul cu ouă roșii, în casă mirosea a cozonac. Părinții mei erau fericiți și eram și eu, că așa e de Paști, spunea mama,oamenii sunt fericiți.
Tata încerca să prindă un post de radio. Printre bârâieli am auzit „Hristos a înviat!” Tata a răspuns:
– Adevărat c-a înviat!
Părinții mei s-au îmbrățișat, apoi m-au sărutat.
– Tată, de ce numai la radioul acesta care se aude rău, se spune „Hristos a înviat!”?
– Pentru că postul acesta transmite din altă țară. Românii care trăiesc acolo se gândesc și la noi, să avem o bucurie pe Paști.
– Cei de la televizor când o să ne facă o bucurie de Paști?
– În curând, dragul meu, în curând.
La radio, destul de greu, dar se auzea
„Hristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând…”