Am fost şi eu la DreamHack Cluj-Napoca 2015 sau despre cum am nimerit ca Ion în pod la teatru.
De vreo două zile îmi povesteşte fi-miu despre DREAMHACK, o chestie cu calculatoare şi jocuri la Sala Polivalentă (atât am înţeles eu). În sfârşit ne-am dus. Io cu el. El avea deja bilet pe 4 zile, eu am plătit bilet cu 30 de lei. Îmi iau bonul fiscal şi dau să intru.
Nu-i destul zice dreamhackerita. Tre’ să vă pun brăţara şi îmi anină o chestie la încheietură. E bine, zic: e all inclusive…şi dăm buzna înăuntru. De aici n-am mai înţeles nimic până am ieşit.
Tone de calculatoare, sute de tineri (poate mii), chestii de nedescris.
Cumva, îmi arunc ochii în sală, de pe hol, de la etajul 1 şi rămân mut. Pe un fel de scenă, două echipe de 5 oameni stăteau cu faţa la un public numeros, dar parcă nu prea cu faţa ca erau tupilaţi după nişte ecrane. Feţele li se vedeau pe alte ecrane mari din spatele lor.
– Ce fac ăstia, mă, aici? îl intreb pe al meu.
Zice:
– Joaca DOTA.
Dota? Cum dota? Si noi jucam pinca pe bani da parcă nu ne-a dus capu’ să ne punem la bătaie bunurile viitoare.
Aştia îşi pariau deja dotele.
– Păi îs băieţi, zic eu.
– Aşa şi?
– Pai ce drac de dotă îşi joacă, că dotă n-au decât fetele?
Se uită asta la mine ca la alte arătării şi zice:
– Habar n-am ce vorbeşti, dar să ştii că DOTA e un joc pe calculator şi alea sunt echipe care joacă jocul.
Şi vorbeşte te rog mai încet că ne aude lumea.
– Bine, zic, da ăia din sală ce fac?
– Ălă e publicul lor.
– Cum mă, public să se uite la unii care se joacă pe calculator.
– Pai, zice el, tu nu te uiţi la fotbal? Aşa se uită şi ei la jocul echipelor.
M-am făcut că înţeleg şi am mers mai departe…greu…pentru că era foarte multă lume…tânără…şi, prin lumea asta, o sumedenie de fete care era clar că nu-s acolo cu bilet. Frumoase de pici, da îmbrăcate foarte ciudat. Îmbrăcate foarte puţin şi foarte ciudat şi aşa… un pic barely legal.
– Ce dracu poartă fetele astea, îl întreb.
Iar un shhhh prelung …semn că iar vorbeam tare.
– Poartă outfitul caracterelor din diferite jocuri.
– Really? Acum înteleg eu de ce trebuia el să aibă fiecare joc nou care apărea. Bravo băiatu’.
Şi mergem şi mai încolo, încet prin mulţimea care era compusă din două părţi. Una jos, la calculatoare şi una în picioare, îngrămădită în jurul ălora de la calculatoare.
Am uitat să zic că, ăia de se jucau aveau inevitabil căşti. Unii chiar două perechi, una la gât şi una pe urechi şi din unele căşti ieşeau şi ceva antene mari. Cred că ăia erau şefii.
Ajungem la un stand unde era expusă o cutie transparentă cu ceva ciudat înăuntru, la care se minunau toţi, mai ceva ca la moaşte.
Hm, era ceva, da parcă dozatoare de alea mai văzusem. E drept că TEC-urile pe care le ştiam eu nu aveau geamuri, dar, după ce era înăuntru, cam aşa arătau.
-Ce-i mă ăsta?
– Cel mai tare calculator.
Am crezut că râde de mine. Drăcovenia aia era plină de conducte, bidoane şi ceva de semănau cu filtrele externe de la acvariu.
Pai eu, dacă deschid calculatoru’ meu, după ce se aşază norul de praf, se văd 2 kilometri jumate de sârme. Ăsta n-avea nici urma. Nu prea l-am crezut eu. Încă nu-s convins că chestia aia nu dădea bere la pahar.
Ne-am mai plimbat puţin şi am văzut şi eu ceva ce am înţeles. Un stand cu gogoşi. Ne-am luat câte una cu ciocolată, două sucuri şi am ieşit.
L-am înţeles, în sfârşit pe taică-meu.
Acum 25 de ani stătea jucând tontoroiul la uşa sălii de calculatoare (nişte televizoare alb negru mânate de ceva tastaturi de la ICE Felix) şi din două în două minute mai băga capul pe uşă să vadă dacă mai am vieţi la o chestie care arăta ca o maimuţă şi trebuia urcată pe o scară în timp ce trebuia s-o fereşti de nişte rachete.
Şi-l auzeam bombănind: să fie ea a dracu’ de maimuţă cu cine te-o mai aduce aici.
Aşa am fost şi eu astăzi… da-mi iau revanşa. După ce trece DREAMHACKu’ îl duc şi io la Dedeman şi-l fac de râs.
Liviu Munteanu
- Cursuri de specializare în digitizare şi comunicarea prin joc şi storytelling, Erasmus+ - 2 sept. 2024
- Baloane cu aer şi sunet de tobe la apus, pe uliţe, la Jazz in the Park - 2 sept. 2024
- Cu „picimea” la Untold - 10 aug. 2024
