Din Cluj – Napoca până la Sibiu nu există tren direct, iar vinerea toate autocarele sunt pline de cu o săptămână înainte. Cu toate astea în Octombrie e plăcut să dai o tură cu trenul până la Copşa Mică, de unde iei o chestie între mini – tren şi drezină şi să ajungi la Sibiu.
Peisajul e plin de copaci galbeni şi câmpuri şi oi, aşa cum trebuie să fie, de toamnă, cu lumina aferentă şi liniştea veşnică.
Totuşi de ce ai face asta în afară de pura plăcere a călătoriei sau poate ceva treburi de familie sau serviciu?
Păi ca să mergi la teatru! Vineri am făcut drumul acesta ca să văd Antisocial. Spectacol jucat la Sala Studio a Teatrului „Radu Stanca” despre şapte elevi care fac un grup de Facebook în care râd de profesorii lor, iar profesorii descoperă.
Cine ia vina? Putem să ne cerem iertare? Cum trebuie pedepsiţi? Cum rezolvăm ca părinţi situaţia? Când intră salariile? E adevărat ce se zice acolo? Care e faza cu dreptul la exprimare? Cum le afectează asta viitorul? şi mai ales, cine a turnat?
Actorii au câte trei roluri fiecare: elevii, profesorii şi părinţii, iar trecerea de la un personaj la altul e ingenios realizată. Totul se joacă în jurul unei mese mari, roşii, dar se joacă bine, cu umor, cu înţelegere şi în personaj.
Toată lumea e acolo, se completează unul pe celălalt şi au drag de joc împreună.
Textul e foarte bun, vioi, cu referinţe culturale, dar nu cade în adeseori ridicolul pretenţios. De la un capăt la altul sunt în priză, râd, sunt tensionată, sunt mişcată sau intrigată. E acel gen de text ce va rămâne, care dacă va fi cine să îl joace va fi actual şi peste 20 de ani cu mici adaptări.
Trebuie spus că premiera a fost pe 12 iunie în cadrul Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu, la doar câteva luni după scandalul Şincai Memeş. Şi, deşi e o producţie curajoasă, făcută rapid pe tema momentului, e o producţie bună, nu încropită, ci lucrată, stilată, marcantă, ca Sibiul.
Lăsând totuşi datele mai fixe deoparte, eu m-am simţit bine şi am văzut o sală plină, cu oameni dispuşi să stea în picioare şi pe scări pentru un spectacol atât de bun.
Am văzut nişe actori chemaţi de trei ori la aplauze tari, mândre care reverberează pe feţele lor, iar ei zâmbesc şi dau înapoi cu energia lor totul, şi înzecit. Sunt tineri, deci frumoşi şi talentaţi.
Abia aştept să îi văd în roluri de Lopahin, Hamlet, Gertrude, Sonia, Tipătescu, Richard. Pentru că sunt actori care să ducă roluri mari, grele, care te schimbă.
Deşi nu pot nega că vreau să îi văd şi în producţii moderne, experimente, piese noi. La naiba, mi-au plăcut mult!
Şi m-am găsit acolo pe scenă, cu toate că elevii sunt priviţi cu ironia de rigoare, cam penibili, porniţi pe război, prost informaţi, superficiali, dar aşa suntem.
M-am găsit pe mine, jucată pe scenă de nişte îngeri, într-un oraş cu gargui, dar numai pe ziduri.
Şi dacă tot am fost acolo, trebuie să zic că şi Sibiul e la fel de special ca oamenii ce îi bat străzile. Elegant, aranjat, cu un centru mare, care te lasă deseori să exclami „Ioi, ce fain îi”. Trebuie să adaug, pentru aspiranţi, că acolo restaurările sunt făcute peste tot şi profesionist, că centrul cultural e curat, extins, cetatea păstrată integral, oamenii prietenoşi şi deschişi.
Ce mai, Sibiul a fost cu teatru şi cu plimbarea de după o experienţă pe care o voi retrăi în mine cu aceeaşi fericire şi la 78 de ani.
Oricum, clujeni, vestea bună este că primim o bucăţică din experienţa asta cu toţii pe 2 şi pe 3 decembrie pentru că Antisocial vine şi la Cluj! Iar eu, deja stau cu ochii pe programele cu evenimente să îmi rezerv „beletul”.
Sânziana Gădălean
- Cursuri de specializare în digitizare şi comunicarea prin joc şi storytelling, Erasmus+ - 2 sept. 2024
- Baloane cu aer şi sunet de tobe la apus, pe uliţe, la Jazz in the Park - 2 sept. 2024
- Cu „picimea” la Untold - 10 aug. 2024
