"Opincar e și cel ce poartă opinca, eu sunt de meserie!"

18766971_1687684747925960_816451738_o — Alexandru Ilinca

Dacă vreți, io vă învăț cum să faceți opinci. Nu e greu, doar trebuie să aveți puțină răbdare să-mi aranjez lucrurile pe masa asta.

Așa l-am cunoscut pe Alexandru Ilinca, printre puținii opincari pe care îi mai are România. A fost invitat la Zilele Clujului și a primit un stand pe strada Potaissa, alături de tabăra medievală.

Opincar e și cel ce poartă opincile. Eu sunt de meserie opincar, a rostit foarte clar Alexandru Ilinca.

Opincarul este din Orlești, județul Vâlcea. Știe să facă opinci de când lumea, doar că s-a apucat, cu adevărat de meserie, de-abia de câțiva ani, când și-a dat seama că nu prea mai sunt opincari prin România. Și-a dorit să facă ceva ce nu știe multă lume. Și a reușit. Este un personaj, trebuie să recunosc. Își spune poveste chiar și fără să înceapă să rostească ceva.

Are barba albă, îngrijită, se îmbracă tradițional și atrage toate privirile când stă așezat la masa de lucru.

Am câteva piese importante aici. Le iau cu mine peste tot. Am o opincă din metal. A fost a nevestei unui fierar din Mușetești. O am de la o familie din localitate. Fierarul, cum lucra cu focul nu putea purta opinci din piele. El în atelier stătea și mult timp cu picioarele în noroi. De aceea, avea opinci din fier. Ia, uitați-vă, cât de bine s-au păstrat. Și când s-au găurit în talpă, le-a petecit.

Alexandru Ilinca găurește, coase și, în final făurește frumoase perechi de opinci. Folosește, de cele mai mutle ori, piele de porc …pe spatele porcului se găsește pielea cea mai bună de opinci, mi-a explicat pregătit să mă învețe să fac și eu…așa nu o să mai trebuiască să cumpărați, vă faceți singură.

Am încercat să schimb repede subiectul și mi-am aruncat privirea pe o bucată de piele veche și răsucită.

Asta e de acum 140 de ani. E din satul Râmești, de lângă Horezu. Mi-am dorit să am opinca asta și am făcut o lucrare la un om din sat. Nu i-am cerut bani, numai opinca asta veche care a fost a unuia din strămoșii lui. Până la urmă mi-a dat-o.

Nu oricine avea opinci, pe vremuri, în țara asta mare. Domnii și boierii doar aveau dreptul să umble încălțați. Nu era o treabă de bani, da era de poziție socială. Opincaru știa el să facă opinci și pentru familia lui, dar vă dați seama ce s-ar fi întâmplat dacă avea curajul să le poarte? Eh, de aceea opincaru’ umbla desculț. Alții se bucurau de munca lui.

Opincarul din Vâlcea face și genți și căciuli negre de blană.

Tolba asta a fost creația mea. Am vazut la Rucăr brânză de burdug în coajă de brad. Așa avea forma. M-am gândit să fac și eu o tolbă așa, și a ieșit bine!

Alexandru Ilinca se plimbă cu opincăria lui prin țara asta mare, oriunde este chemat și, dacă te oprești la masa lui de opincărit îți spune câte-n lună și în stele. Nu vă mint, tot ce spun e adevărat!