E weekend. Intru în magazinul cu carne de pui. Mă gândeam că pot găti un grătar din piept de pui sau o mâncare chinezească în care să pun vreo două pulpe fără os.
Ştiam că preţurile sunt mai mici decât la supermarket, aşa că nu am fost surprinsă de coada creată prin faţa frigiderelor pline cu carne proaspătă.
În faţa mea mai aşteptau la rând 5 persoane, toate în vârstă.
Aştept. A două persoană servită era un domn de cam…65-70 de ani. După ce a plătit şi a luat plasa cu carne, a scăpat portmoneul pe jos şi, foarte ameţit, a căzut pe vitrina cea mai apropiată.
Toată coada s-a apropiat de bărbat. Feţele oamenilor schiţau o oarecare îngrijorare.
–Vă este rău, îl întreba repetitiv vânzătoarea. Să chem salvarea?
Bărbatul devenea din ce în ce mai livid, iar de răspuns nici nu putea fi vorba.
-Să chem salvarea? Dar nu am telefon, continua vânzătoarea.
Am scos imediat telefonul din buzunar şi am sunat la 112. În timp ce aşteptam vreun răspuns, care a venit destul de repede, am aruncat o privire în jur, instinctiv.
Clienţii şi-au reîdreptat atenţia spre lăzile frigorifice cu carne, reluând, probabil, calculele şi gândind forma finală a comenzii pe care aveau să o spună vânzătoarei şi coada s-a transformat în grămadă.
Uşor, uşor, fiecare plănuia un loc în faţă…ciudat!
Omul a fost aşezat pe un scaun.
A răspuns, în sfârşit cineva de la salvare!
-Sunt…şi avem nevoie de o ambulanţă, aici, pe strada Donath, la magazinul …de la Coloane…, am explicat eu şi am ieşit în stradă imediat.
Acum, când mă gândesc, am ieşit prea repede, ştiu. După încă 5 minute de aşteptare în stradă, m-am gândit să intru din nou în magazin, să cumpăr ce aveam de gând.
Coada era o adevărată grămadă acum, iar eu nu mai aveam niciun loc. Acum erau vreo 10 oameni care se îmbulzeau. Nimeni nu-şi amintea să fi fost eu acolo în urmă cu 5 minute. Parcă trăiam într-o altă realitate, una în care foamea şi indiferenţa bătea omenia şi bunul simţ.
Păcat! M-am întristat! Nu voi mai mânca pui vreo 5 zile! Sper să-mi treacă până atunci.
Omul, bărbatul căruia i s-a făcut rău îşi revenea încet. Şi el era singur în realitatea lui.
Am ieşit din magazin. Salvarea se auzea undeva… în depărtare.
- Vara la Hoia – Concept unic de tabără etnografică pentru copii - 18 mart. 2025
- Line-up complet la Wonder Family Fest 2025 - 3 feb. 2025
- Când iubirea de oameni îţi aduce bucurie - 26 dec. 2024
