O săptămână nu îmi e de ajuns pentru a respira cum se cuvine orașul prin toți porii. Am ajuns de câteva zile în Cluj, însă deja simt că sunt aici de o viață.
Clujul e atât de tânăr, de viu, de agitat încât pur și simplu nu poți să nu te îndrăgostești de el. Duminică a fost prima zi într-un oraș nou – prima zi în care am fost turistă cu normă întreagă. Deja de a doua zi însă am simțit cum Clujul a început formalitățile de adopție; mă simțeam a lui, mă simțeam de aici.
Am pornit singură la drum, pe jos cu papucei comozi și geanta pe umăr. Am urmărit atentă fiecare stradă cu elementele care o individualizează, pentru că aici nici o stradă nu este la fel cu cealaltă. Privind cu ochi de vultur tot ceea ce mă înconjoară, pot să îți spun cu mâna pe inimă că nu poți să vizitezi chiar oricum orașul. Clujul trebuie văzut cu sufletul, trebuie simțit prin toți porii, trebuie admirat, studiat, fotografiat.
Cu toate că aveam o listă pregătită cu obiective demne de vizitat în Cluj (listă pe care o copiasem de pe un site al orașului atunci când am ajuns), am ajuns curând să găsesc frumusețea orașului în lucrurile mici – porțile vintage ale caselor, un anticariat în Piața Muzeului, un zid al Cetățuiei de unde vedeam cele mai frumoase acoperișuri din Cluj – pe scurt, o încântare pentru o copilă pornită pe descoperit esențele tari în sticluțe mici ale orașului.
Momentul care m-a marcat definitiv și incontestabil a fost cel în care am văzut orașul de sus pentru prima dată. O liniște apăsătoare părea că s-ar fi așternut peste orașul atât de agitat 24 de ore din 24, iar zidurile Cetățuiei mă făceau să mă simt prinsă într-o fortăreață din poveștile pe care le citeam copil fiind.
Mă joc agitată cu degetele pe tastatură pentru că știu că odată cu finalul acestui articol se apropie vertiginos și finalul prea scurtei mele relații cu Clujul. Îmi doresc să descopăr și mai mult din el, să îl fotografiez cu ochii minții și să îl țin acolo până mă voi întoarce. Acestea fiind spuse, mă îndrept din nou spre străduțele de care m-am îndrăgostit. Nu uita! Lucrurile mărunte sunt cele care ascund cele mai mari frumuseți.
Cristina Bălău
Tanar nu-i ca are peste 2000 de ani. Zimnicea e un oras tanar.Cu o capacitate fantastica de regenerare si intinerire ,da.