-Mamă, asta e cea mai frumoasă zi din viața mea.
Auzisem aceasta propoziție de foarte multe ori. Știam că ceea ce urma să facem era supraevaluat în ochii ei, dar i se citea bucuria sinceră pe față. Era clar. Nu mai puteam da înapoi.
I-am promis o noapte în cort și așa trebuia să se întâmple.
La început, părea totul o frumoasă aventură pe care avea tot dreptul să o trăiască pentru că, și eu la timpul meu, fusesem în excursie cu cortul. Am adunat amintiri despre care îi povestisem de mai multe ori.
Acum realizez că ar fi trebuit să mă aștept să își dorească un asemenea experiment.
Am montat cortul. Am cărat în el, pentru tot confortul: izolir, pături, plapumă, pernă, toate jucăriile fără de care nu putem dormi și… salteaua relaxa pentru capul famliei care a acceptat cu greu să nu se alăture.
S-a lăsat întunericul. Era foarte plăcut: liniște, greieri, un vânticel care împrăștia căldura insuportabilă a nopții, povești cu lanterna aprinsă, …condiții ideale pentru o aventură de povestit.
Am lăsat plasa de la intrarea cortului și am tras fermuarul. Bineînțeles, câinele a fost și el inclus. Din fericire, este de talie mică.
Într-un târziu, după câteva vorbe în șoaptă, am adormit.
E tare greu să te adaptezi la dormitul pe izolir…dar, pentru copil…faci „sacrificii”.
Pe la ora 12 aveam senzația că am dormit o jumătate de noapte. Cred, în realitate, că speram să se termine mai repede. Doar câinele mai era treaz…se tot învărtea printre noi, încercând să găsească un locșor mai răcoros. Era inutilă căutare lui.
M-am întors pe partea dreaptă și am mai dormit puțin …E lumină deja, mi-am spus. Am deschis ochii…doar becul din rețeaua de iluminat exterior…ora 1,30.
Oare era necesar? Nu sunt prea multe becuri? Cine a gândit montatul cortului în felul acesta? …mi-am amintit, eu.
Nu m-am mai obosit să îmi pun întrebări retorice…am adormit din nou.
Pe la ora 2,30 am deschis din nou ochii. Am constatat că becul domina din nou noaptea, greierii și cortul nostru.
GATA! Era suficient. Super aventura se încheiase pentru mine! Am deschis fermuarul intrarii și am ieșit cu perna și plapuma în brațe. După mine…câinele fericit, copilul buimăcit și soțul zâmbind:
-Nu speram să reziști atât de mult!
Dimineața, după prima cană de cafea:
-Mamă, sper că nu crezi că asta a fost aventură în cort…nu am dormit toată noaptea, așa cum ai promis.
Din prima mea privire a înțeles imediat că, pentru o altă noapte plină de aventură, trebuia să-și găsească altă companie, tot adultă.
Și s-a descurcat onorabil! Fata mamii!
- Vara la Hoia – Concept unic de tabără etnografică pentru copii - 18 mart. 2025
- Line-up complet la Wonder Family Fest 2025 - 3 feb. 2025
- Când iubirea de oameni îţi aduce bucurie - 26 dec. 2024
