Despre clujence și nu numai

E un tip cu greutate. Are peste sută. Kilograme.

I-ar prinde bine oleacă de sală dar, joggingul oferit- pe gratis- de serviciul lui, compensează lipsa vizitelor la cluburi de fițe. Umblă pe jos douăzeci de kilometri pe zi fără să bage de seamă.

A umblat mult, a văzut multe.

Pentru prima dată în Cluj. A trecut o lună de când nu a mai trecut pe-acasă, undeva departe, pe malul Dunării.

Jovial, cu ochii-i adolescentini, mânat de nevoi, exeresează diplomația în fiecare zi.

Dă de lucru oamenilor, verifică, ține piept riveranilor care-și văd periclitate vecinătățurile, grădinițele din fața blocului și parcările păzite din vremuri imemorabile, calmează administratorii cu metehne antice, mai se uită după câte o doamnă elegantă.

– Domnule, nu cred că mai băgați de seamă comorile pe care le aveți ! ( Crede el ! ) Atâtea femei frumoase eu nu am mai văzut ! Domnule, mă uit după câte una, cred că are vr-o treișcinci, când colo aflu că-i de patrușcinci, arată ca o puștioaică, zâmbitoare, mai să cred că-i și fără griji.

Dacă ar fi una, două… Dar e plin orașul de ele. Aici toată lumea este tânără ! Aici, oameni nu par a avea griji ! Aveți un nivel de trai pe care noi, cei de dincolo de Carpați, nici să visăm nu îndrăznim…

Bărbații..

– Păi, și matale, câți ani ai ?

– Șaișase..

– Mulți înainte..

– Mulțam fain..

Păi dacă la noi un boșorog – mă scuzați – ar ieși în stradă în bermude, tricoul fluturând după el și cu căști în urechi, ar striga lumea după pompieri să-l ducă la ospiciu..

La noi femeile la patrujdeani îs gârbovite de trudă, îmbătrânite de griji, slăbite de purtatul copiilor, cu haine ponosite, șlapii uzați ..La voi, aici…

Am fost de câteva ori în centru, acolo unde-i ăla călare..

– Matei Corvin..

– Da, ăla. . Păi câte petreceri ați avut voi în luna asta de când sunt eu aici, acasă nu am văzut de când îs. La câți ați avut duminica trecută adunați, noi n-avem în toată urbea. Am fost la niște beri cu ăștia de aici..Jur că, o vreme mi-a lipsit confortul.. Stăteam la masă și nu reușeam să mă destind..Îmi lipsea ceva cunoscut dar nu era perna de pe fotoliu..Am ajuns la hotel și nu am pus geană pe geană pînă nu am inventariat tot mobilierul de pe terasa unde am fost..Era un obelisc, o biserică cu ceva clădiri mai vechi, lume multă, piața, ochi…

– Și, totuși, ce era in neregulă ?

– Domnule, ațipisem tot încercând să găsesc piesa lipsă ! Apoi, am sărit, ca la goarnă !

Mirosurile ! Îmi lipsea peștele prăjit și micii de pe grătar ! Asta era ! Voi, nu aveți ! Am aflat că, aici, la voi, numai la târguri și la alegeri vă dă mici, iar cultura peștelui prăjit vă cam lipsește !

Și, n-aveți sămânță ! Sămânță de dovleac, de floarea soarelui ! Noi cînd mergem la culcare lăsăm în urmă coji de sămânță atâtea, de poți încălzi toată iarna zece blocuri cu ele !

Și, mi-a lipsit muzica ! Aia lăutărească de pe la noi ! Nu că i-aș duce dorul, nu. Voi dați muzica încet, la voi e mai cultă, puneți giazz, omul poate vorbi la masă, nu pleacă răgușit la culcare..

Am văzut și stadionul ăla nou.. mamăă..

Mai am de stat câteva săptămâni, nu plec până nu văd un meci..

– Urmează Universitatea cu cefereul…

– Domnule, dacă nu aveam ghinionul să mă nasc mai încolo, cu siguranță U ist mă făceam..Eram copil cînd tata m-a dus la Constanța, la delfinariu când, pe drum, am întâlnit galeria Universității ! Mergeau în coloană, aveau niște tobe și cântau într-una !

Haide U, haide U, haide U !

Atunci i-am îndrăgit, pentru totdeauna…

Să aveți și baftă, și noroc !

@Tiberiu Matei