Poveşti de călătorieDescoperind că România e totuși prea mică

Descoperind că România e totuși prea mică

Sunt student în Cluj de 2 ani. Înainte de asta am făcut 4 ani de liceu tot aici, peste Prut. Am plecat departe de casă la fel ca și ceilalți, zeci de mii de studenți, pentru a supravețui, pentru a ne crea un viitor mai bun, pentru a schimba corupția, instabilitatea și nesiguranța cu un mod de viață european.

Am cunoscut sute de moldoveni la fel ca și mine. Tineri, neliniștiti, curioși, dornici de a face lucruri mari, dar în primul rând moldoveni care dau dovadă de seriozitate și maximă implicare pentru a-și vedea visurile cu ochii.

Anul acesta profitând de faptul că studenții au gratis la călătoriile cu trenul în România, am început și eu cu prietenii mei să călătorim. Cu câteva luni în urmă am fost la Brașov. După 7 ore de mers cu trenul am ajuns dimineața la destinație.

Am luat troleul și hai să descoperim “Hollywood-ul” românesc.

Urcând în troleu, în fața noastră două domnișoare își fac un selfie. Bucuroase, zâmbărețe, vorbind cu un accent românesc perfect. Lângă ele încă două fete. Acestea însă par mai tăcute și se mulțumesc doar să privească pe geam. Noi în spatele lor încercăm să glumim pe seama lor spunând în rusă ceva de genul: gagicile își trag un selfie. În clipa imediat următoare una din tipe se întoarce și ne întreabă dacă nu vrem și noi să facem poză cu ele. Mare ne-a fost mirarea de unde deodată această dorință, mai ales că atunci, cu câteva secunde în urmă am glumit pe seama lor. Am făcut poza.

Am început să vorbim. Am aflat că și domnișoarele sunt pentru prima dată în Brașov și ne-am făcut un plan comun de “cucerire” a orașului. Am petrecut o zi frumoasă împreună. Am glumit, am râs, am făcut poze. Fetele nu se fereau să-și ia revanșa pentru gluma noastră din autobuz contra-atacând cu glumițe. Noi fiind siguri ca nu ne înțeleg fetele, continuam să mai spunem câte ceva în rusă.

Totul bine și frumos până când la final de zi, când să ne luăm rămas bun, aflăm că de fapt româncele noastre sunt moldovence de peste Prut. Am cam dat-o în bară cu rusa noastră. Am râs împreună o bucată de timp. Am făcut schimb de numere de telefon, adrese de facebook și a rămas să ne mai vedem undeva prin România și poate mai descoperim și alți moldoveni în aceste călătorii.

Michael Macari

Mai Multe

More article