M-am întâlnit azi cu o veche prietenă pe care nu o mai văzusem de mulți ani, de pe vremea studenției. După îmbrățișările și sărutările de rigoare, ne-am pus pe povestit.
- Ce mai știi de X, ce-a mai făcut Y, cu ce te ocupi?
Primele 2 capitole le-am rezolvat rapid așa că am trecut la ultima curiozitate.
Ei și aici, la întrebarea „cu ce te ocupi?”, am stat puțin pe gânduri… Nu mult, doar câteva secunde.
N-avea rost să-i spun că sunt ceva anume, mă refer la meseriile pentru care am învățat și am fost licențiată, pentru că am fost colege la o facultate, deci știa clar. Așa încât, pentru că m-a întrebat simplu „Cu ce te ocupi?”, am decis să-i spun sincer și direct.
Am tras aer în piept și am început:
- Am fost baby sitter, educatoare, învățătoare și profesoară pentru mai multe materii, iar acum dau „doar” meditații la limba română, engleză, franceză, istorie, geografie, matematică, fizică, etc…(pentru că în ultimii ani de când nu ne-am văzut, am făcut doi copii, care între timp au cam crescut)
Am mai tras o gură de aer și am continuat.
- Sunt psihoterapeut pentru prietenele mele, agent imobiliar pentru fiul meu cel mare care își caută o casă, agentă matrimonială pentru cea mai bună prietenă a mea care a decis să-și schimbe „status-ul”, consilier juridic pentru hățișul legislativ-administrativ-birocratic-economic în care trăiesc alături de familia mea, mediator atât pentru conflictele din familie cât și pentru cele dintre prieteni/neprieteni/ cunoștințe.
Am observat un surâs în ochii ei, așa că am continuat cu elan.
- Sunt, de asemenea, bucătăreasă, menajeră, chelner, majordom și paznic acasă, iar în timpul liber sunt șofer pe rute interne și externe, spălator de mașini, hamal, grădinar. Știu chiar să toaletez grădini. Ba mai am pe deasupra și câteva ocupații fancy, sunt personal shopper, fac home dellivery, sunt party organizer și uneori chiar master chef.
Cand surâsul i s-a transformat în râs de-a binelea, am continuat.
- Dar stai! (ca în reclamele idioate de la teleshopping) Sunt, de asemenea, infirmieră, asistentă socială şi îngrijitoare vârstnici (pentru părinți, mătuși, bunici). Uneori sunt chiar anticar, bibliotecar sau asistentă medicală pentru ei. Sunt de asemenea proiectant, constructor și decorator pentru aproape toate casele prin care ne-am mutat de-a lungul anilor. În concedii sunt translator, ghid însoțitor și agent de turism.
Pentru unele meserii sunt chiar licențiată, pentru altele nu. Oare practic ilegal unele dintre acestea? Dacă mă reclamă cineva? Oare e bine? Oare nu? Oare-mi trebuie diplome și pentru astea?
Să nu credeți ca monologul meu a durat mai mult de 3 minute. Le-am turuit pe toate rapid, pe măsură ce-mi treceau prin minte flash-uri cu imagini. Flash-urile erau cu mine sau în trening sau sau în rochie de bal sau în halat sau în deux piece sau cu ochelari de soare ori de citit sau coafată sau zburlită.
- Gata, am terminat. Tu ce faci?
- Și eu la fel!!!
Râzând de-a binelea amândouă, ne-am luat de braț, am pornit hai-hui prin oraș și ne-am așezat la o masă în primul local ce ne-a iesit în cale. În afară de cafeaua savurată nostalgic, ne-am mai propus ceva. Ne vom face cărți de vizită cu toate aceste zeci de ocupații pe care le practicăm și la care chiar ne pricepem.
P.S. Am uitat să te întreb pe tine: Tu cu ce te ocupi „Wonder Woman”? Scrie-mi aici, că poate îmi mai vin și mie niște idei să-mi ocup timpul liber.