Nu vreau să aud despre crize ale vârstei, despre menopauză și schimbări hormonale. Nu vreau să știu cât este de normal să îmbătrânești și să-ți accepți vârsta.
Știu, oamenii de știință au descoperit că până și Luna îmbătrânește. Se micșorează și se umple de riduri, iar pentru observarea acestui proces, contracția razei astrului, de o sută de metri la un total de 1.700 km, a fost nevoie de o misiune speciala a NASA.
Deci, se pare că e normal să îmbătrânești, dar eu tot nu vreau să accept, presupunând că înaintarea în vârstă este un lucru negativ. Da, așa l-am privit dintotdeauna. Am acceptat că nu mai pot fi copil și că trebuie să-mi asum obligații, tipuri de comportament, limbaj diplomatic la nevoie, să sacrific timp sau să mă împac cu ideea că ceea ce eu îmi doresc nu trebuie să fie pe primul loc în relația cu cei din jur.
Am ales să văd lumea fără ipocrizie, să râd, să rostesc adevărul și să-l accept, să nu îmi fie teamă și să ofer ajutor unde este nevoie.
Anul aceasta am ales să serbez, nu anii de viață care s-au scurs de când am plâns prima oară, ci anii pe care simt că îi am. Am hotărât, așadar, că sunt slabă și frumoasă că mă simt minunat, că sunt iubită și fericită.
E mult mai simplu așa, iar dacă apar ridurile sau schimbările hormonale o să mă gândesc că sigur e de la ceva ce am mâncat și că mâine va trece:)
28 de ani „of being awesome”!
