Seara în care cimitirul Hajongard „prinde viață”

Seara în care cimitirul Hajongard „prinde viață”

Cimitirul Central (Hajongard) devine un loc în care pulsează lumina și culoarea de „Luminație”, în prima seară a lunii noiembrie. În calendarul romano-catolic, pe 1 noiembrie se celebrează „Sărbătoarea Tuturor Sfinților”, pentru ca pe 2 noiembrie să fie „Pomenirea Credincioșilor Răposați”. Prima seară din luna lui Brumar este dedicată astfel reculegerii și aducerii aminte pentru cei dragi care nu mai sunt printre noi. Simbolul focului apare ca forță care unește toate inimile în iubire și compasiune, dar este și un semn al renașterii.

Chiar și în perioada comunistă, în această zi, oameni de toate vârstele, cu flori și lumânări în mâini mergeau la cimitir. Cum cei mai mulți dintre clujeni aveau pe cineva înmormântat în Hajongard, locuitorii Clujului veneau la cimitir într-un număr extrem de mare.

Cu câteva zile înainte, mormintele erau curățate și întregul cimitir trecea printr-un proces de înfrumusețare. Cimitirul Hajongard este un muzeu în aer liber, mormintele și cavourile nobiliare sau ale marilor personalități atrăgând în general atenția. De Luminație însă, fiecare mormânt este un monument al luminii și astfel întregul cimitir se transformă într-un deal pe care mii de lumini pâlpâie la unison pentru a forma un peisaj urban absolut fantastic. Este singura noapte din an în care de pe Cetățuie, cimitirul este mai luminat decât restul orașului, altfel, acesta fiind ușor de recunoscut prin faptul că apare ca o imensă pată neagră.

În anii ’60, strada Avram Iancu era închisă circulației autovehiculelor, fiind amplasate chioșcuri cu diferite produse. În afara lumânărilor și a jerbelor, se vindea turtă dulce de diferite forme, de la inimioare, la coliere, cele mai interesante și căutate de copii fiind cele în care erau inserate oglinzi. Siropul cu sifon completa meniul de sărbătoare al copiilor care ieșeau alături de părinți pentru a celebra „Ziua Morților”.

Era obiceiul ca rudele care aveau morți tineri sau copii, să împartă celor mici care treceau pe lângă mormântul respectiv, bomboane.

Etnia rromă celebra Ziua Morților într-un mod aparte, cu mâncare și băutură aduse la mormintele celor dispăruți, dar și cu cântece lăutărești.

Deși sărbătoarea este catolică, toate celelalte confesiuni din Transilvania au preluat acest obicei, astfel că în cimitirul Hajongard care este multiconfesional, locuitorii Clujului se întâlnesc pentru a-și celebra morții.

Sărbătoarea are un fond precreștin, în tradiția celtică noaptea dinspre 31 octombrie spre 1 noiembrie, purtând numele „Samhain” (sfârșitul verii), fiind de fapt sărbătoarea tuturor spiritelor (All Hallow Even, preluată ca Halloween). Se credea că în această noapte spiritele morților vin printre cei vii. Sărbătoarea tuturor spiritelor a fost preluată de către Biserica Romano-Catolică și transformată în Sărbătoarea Tuturor Sfinților care inițial era celebrată primăvara, pentru ca din secolul al IX-a, să fie mutată la începutul lunii noiembrie.