Fluturi albi, aripioare de zăpadă…
Cât de ingenioasă este Natura! Cum prinde Viața-n mreaja ei magică lucruri, fenomene, manifestări invizibile ochiului omenesc și de nepătruns minții noastre. De-aici pornesc, poate, marile mistere…
Dacă ne vom deschide îndeajuns de mult și de bine ochiul mental ca să vedem strălucirea unei aripioare, vom pricepe mai înțelept și ce se întâmplă printre stele. Ființele aripate ori ba, dintre ierburi pot desluși, iată, mistere astronomice. Cosmosul și Micro-cosmosul sunt incredibil de asemănătoare!
Astăzi am să vă povestesc despre fluturii cu aripioare albe.
Familia Pieridae – familie de fluturi de talie mijlocie sau mare, în general cu fondul aripilor de culoare albă, galbenă sau portocalie. Culoarea aripilor este conferită de pteride, care sunt pigmenți prezenți la nivelul solzilor de pe aripi. De-aici și numele lor românesc: Albiliță, Gălbior, Lămâiță, Nălbar.
La numeroase specii din această familie, aripile reflectă lumina ultravioletă, fenomen aparent important în comportamentul de curtare și împerechere, însă invizibil pentru ochiul uman.
Aripi, aripi! „Aripile sunt organele care au fascinat întodeauna omul. Fascinația nu constă numai în colorit și desen, ci mai ales în capacitatea de zbor (…).
Desenele și culorile aripilor sunt imprimate de elemente structural minuscule, numite solzi, de unde derivă și denumirea științifică a grupului – Lepidoptera (lepidos = solz). Așezarea și culoarea solzilor conferă fluturilor culorile și desenele caracteristice fiecărei specii. (…)
Culorile fluturilor se datorează pigmenților care se acumulează în timpul metamorfozei în solzi, sau, în cazul celor cu irizații metalice, unor structuri ale solzilor, care determină difracția luminii.
Aripile sunt formate din două membrane chitinoase, suprapuse, străbătute de nervuri. Ele sunt puse în mișcare de mușchi puternici, care permit 9-10 bătăi/secundă la fluturii diurni și până la 70/secundă la cei nocturne, foarte buni zburători.” („Fluturii diurni din România” – Laszlo Rakosy).
Speciile din Familia Pieridae sunt prezente pe tot globul, însă marea majoritate populează zonele tropicale. Se cunosc în jur de 1100 de specii, dintre care vreo 52 apar în Europa, 20 în România, iar 14 au fost semnalate până în prezent în Munții Rodnei.
Unele specii sunt migratori bine cunoscuți, efectuând deplasări periodice pe distanțe mari (specii din genul Colias – fluturii Gălbiori).
Iată speciile din Munții Rodnei: Anthocaris cardamines – Aurora de primăvară, Aporia crataegi – Nălbar, Colias alfacariensis – Gălbiorul frate, Colias croceus – Gălbiorul migratory, Colias hyale – Gălbiorul comun, Ganopteryx rhamni – Lămâița, Leptidea juvernica – Albilița mică, Leptidea morsei – Albilița de pădure, Leptidea sinapis – Albilița fragilă, Pieris brassicae – Albilița verzei, Pieris bryoniae – Albilița din Carpați, Pieris napi – Albilița napului, Pieris rapae – Albilița rapiței, Pontia edusa – Marmoratul verde.
Alți fluturi albi…? Hai să fiu cinstit și să recunosc că există în Munții Rodnei și alți fluturi zebrați, pătați, picurați cu alb, despre care vom povesti într-o altă pagină. Printre aceștia se numără și Apollo negru, (Parnassius mnemosyne) frate bun cu Apollo roșu (Parnassius Apollo), un superb fluture european care din păcate n-a mai fost observat în România după 1990, iar semnalările din Parcul Național Munții Rodnei datează de vreo sută de ani!
Din aceeași familie se mai poate întâlni un fluture relativ comun, Fluturele sabie (I. podalirius). Și Familia Nymphalidae are zburători tărcați. Doar un exemplu: Fluturele tablă de șah – M. galathea.
Pentru cei pasionați recomandăm : „Ghidul fluturilor comuni din Parcul Național Munții Rodnei” – colectiv, „Fluturii diurni din România” – Laszlo Rakosy, „Insectes de France et d’Europe” – Michael Chinery, „Guide des papillons d’Europe et d’Afrique” – Tom Tolman & R. Lewington, „COLLINS – Butterfly guide” – Tom Tolman & R. Lewington, volume care ne-au folosit ca sursă de inspirație pentru povestea de azi.
Foto și text : Yves Hoza
Adaptare : Aurora Monica Oprișe
