Vântul îmi bătea din faţă. Nu am mai trăit experienţa asta pe pârtie, până acum sau poate nu am eu amintiri proaspete în acest sens. Mă gândeam cât de bine îmi este şi cât de reală este senzaţia de început de zbor. Coboram pe pârtia Roata de la SuperSki Cavnic, pe porţiunea scurtă de „neagră”, dar foarte recomfortantă, situate pe partea stângă. Aerul rece parcă se concentra sub corpul aplecat în faţă şi îşi aduna puteri să mă ridice de pe sol…senzaţie unică, eliberatoare, dar, din păcate, prea scurtă. Finalul “negrei mici” este un dâmb uşor care te domoleşte puţin înainte de ultimul segment de pârtie.
“Mai urc o dată şi cobor tot pe aici”, mi-am spus pentru a alunga mai rapid micile regret. Adrenalina nu a apucat să fie secretată în cantitate prea mare, însă m-am bucurat de fiecare centimentru.
La SuperSki Cavnic, locul care mă aşteaptă cu drag în fiecare iarnă, în timpul săptămânii, nu este aglomerat şi, tocmai de aceea, ai senzaţia că zăpada este doar pentru tine…şi încă 10-20 de persoane:). Nu este prima dată când scriu despre acest loc, însă, de fiecare dată îmi găsesc greu cuvintele să vă pot descrie vibe-ul locului. Parcă e ceva ce, nu îmi dă voie să spun mai departe şi să desconspir un zen doar al meu. Sunt urmele ratracului pe zăpadă, la prima coborâre din zi, priveliştea minunată de pe terasa apreski-ului de la mijlocul pârtiei, vântul care îţi taie respiraţia când prinzi curaj şi viteză…sunt toate şi îşi au locul lor în calendarul cu bucurii de împlinit iarna.
Cavnicul meu înseamnă trei zile de relaxare mamă-fiică, un fel de înţelegere şi timp împreună pe care îl merităm amândouă, dar în primul rând ea. Deci, este ca un loc doar al nostru, în care regăsim, în fiecare an prieteni dragi, bucate gustoase şi surprize. Familia Poenar, administratorii domeniului SuperSki Cavnic fac noi planuri, după fiecare sezon, prin luna aprilie, pentru iarna următoare.
Fiecare decembrie, pe pagina lor de Facebook apare dezvăluită o nouă surpriză pentru schiori şi turiştii ce îi vizitează (tunuri de zăpadă, instalaţie nouă de urcare, renovarea camerelor, modernizarea restaurantului, un apres-ski etc.). 2020 a adus la Cavnic, la baza pârtiei, o piscină acoperită pentru zilele ploioase şi o pârtie de sănii cu urcare pe bandă.
Singurul neajuns, că trebuia să existe pentru un echilibru necesar, este că în timpul săptămânii, pârtia negră Reiner nu este deschisă, însă, Oana unul din stăpânii locului, mi-a şoptit că, iarna viitoare voi avea o surpriză în acest sens şi că există şanse mari să găsesc toate pârtiile deschise şi în zilele lucrătoare ale săptămânii. Abia aştept!
