Şi, omul nostru s-a pornit la primărie să primească, conform legii, locul de veci gratuit care i se cuvine.
Deh, nu mai este în floarea vârstei şi se gândeşte să le lase pe toate în bună rânduială dacă…va veni să vie vremea.
A fost deportat pe vremuri, pe vremurile grele, în Bărăgan. El avea 3 ani, pe atunci…prin ’51 şi îşi aminteşte vag greutăţile şi lupta pentru supravieţuire, dar ai lui au muncit mult şi, pe lângă că au reuşit să reziste soarelui dogoritor de vară şi iernilor aspre, într-un bordei ridicat cu propriile mâini, în patru ani, cât au stat acolo în câmpie, şi-au făcut un rost.
Îşi aminteşte esenţialul din mai toate poveştile pe care le-a auzit de la ai lui sau pe care le-a trecut prin ochii lui de atunci. În unele, e greu să-ţi imaginezi că cineva poate zâmbi.
Atunci când zăpada a acoperit jumătate de cătun şi adulţii săpau tunele încercând să salveze cât mai mulţi, copilul de atunci retrăieşte experienţa celui mai frumos derdeluş, în plină câmpie a Bărăganului…săniile porneau de pe acoperişurile caselor.
A fost greu pentru mulţi oameni harnici şi cinstiţi, pentru intelectuali… spuma societăţii. Unii au trăit mai greu…au fost deţinuţi politici.
Acum, pentru a recompensa lupta cu moartea, chinurile, tragediile şi viaţa amară a acelor ani, statul oferă indemnizaţii. E bine! Şi, conform legii, unora, le asigură şi locuri de veci.
Ştiu, e macabru, însă e dreptul lor. Aşa, poate, se mai spală din păcatul colectiv.
Omul nostru a ajuns la primărie, cu gândurile lui. A stat la coadă, a completat cererea şi a scris şi despre legea care îi face parte.
După o vreme, a primit şi răspuns. Nu, nu era un act prin care să i se aloce un loc de veci. Poate nu venise vremea lui, cum altfel să gândeşti un asemenea răspuns!
Beneficiarilor tuturor legilor speciale…, conform cărora au dreptul la un loc de veci gratuit, …dar în care nu este prevăzut termenul de atribuire a locului de veci gratuit, li se vor concesiona aceste locuri, doar după înfiinţarea cimitirelor noi …
Ufff, şi el care aşteptase construcţia autostrazii…(mă rog, a unei părţi din ea), apariţia internetului de mare viteză… încă puţin şi va fi contemporan cu primul automobil zburător…mai are de aşteptat. Cimitirul cu locul lui de veci nu a fost construit încă.
Şi nu era de ajuns! Nu este vorba despre orice fel de cimitir nou, nu, nici pomeneală!
…cimitirelor noi care vor putea asigura ca număr de locuri, atât înmormântările curente, cât şi un număr suficient de mare ( 6.000) de locuri libere de înhumare pentru calamităţi. Până în momentul înfiiţării acestor cimitire, aceste persoane (beneficiarii, de bună seamă) vor fi luate doar în evidenţa Administraţiei.
Omul nostru, fără pretenţii de majuscule, poate sta liniştit. Nu e al nimănui…e în EVIDENŢE.
În cazul decesului acestor persoane, li se vor atribui locuri de veci gratuite, pe baza adeverinţei de înhumare şi a documentelor doveditoare că sunt beneficiari ai uneia dintre legile…
-Totul este clar acum, zice el. M-am liniştit. Dacă se va întâmpla…inevitabilul, o să stau liniştit (că nu voi putea altfel)…voi primi un loc, undeva.
Până atunci, însă locul lui este printre noi, să ne mai bucure câţiva ani cu umorul lui.
