Logo

Un simplu sit Povestea voastră în povestea noastră

  • Parteneri
  • Povesti din Cluj 2016
  • Povesti din Cluj 2017

Etichetă: log in cluj

Echipa Log in Cluj by Web for Cluj vă mulţumește.

Posted on 25 septembrie 201723 octombrie 2017Author RenataCategories Povesti din Cluj 2017
Echipa Log in Cluj by Web for Cluj vă mulţumește.

Cea de-a doua ediție a concursului „Log in Cluj” s-a încheiat în data de 1 septembrie. Anul acesta au fost selectate 22 de povești și povestiri care au îndeplinit criteriile regulamentului acestui concurs, iar 3 dintre acestea au fost declarate câștigătoare, în baza aceluiași regulament. Regulamentul acestui concurs poate fi consultat AICI, iar cele 22 de povestiri sunt disponibile în continuare AICI.

Cele 3 povestiri câștigătoare sunt:

Locul I : Alexandra Țurnă – „Foșnetul familiar al pachetului de acasă”

Locul II : Manuela Moroșanu – „Portret- Alua Tebenova”

Locul III: Andrada Lorena Butoi – „La pas cu iepurele meu”

Echipa Log in Cluj by Web for Cluj mulţumește tuturor participanților și în mod special câștigătorilor!

Partener: Consiliul Judeţean Cluj

 

În căutarea unui hobby clujean

Posted on 31 august 201719 septembrie 2017Author Ramona MihuCategories Povesti din Cluj 2017
În căutarea unui hobby clujean

De mic copil mi-am dorit să fac cele mai ciudate și periculoase lucruri, să am talente nebănuite și să fiu cunoscută și apreciată pentru ele. Aș putea să mă autoironizez și să spun că am rămas la stadiul de dorință, dar simt că zace în mine ceva nebănuit și cred că despre asta este vorba.

Nu contează ce spun oamenii, ci alegerile pe care le facem, persoanele pe care le întâlnim și poveștile pe care le auzim și din care învățăm.

Viața m-a purtat în multe locuri și implicit am întâlnit și ascultat oameni diverși. Cumva totul a prins un scop evoluativ, fiecare poveste fiind o piatră pentru drumul pe care-l construiesc încă.

Aventura oamenilor neobișnuiți a început însă odată cu venirea mea în minunatul Cluj.
În scurt timp, oamenii cu vestimentații bizare, cu înfățișări colorate și marea aglomerație mi-au devenit cele mai firești experiențe. Este acel punct al vieții în care nimic nu te mai surprinde, pentru că trăiești într-un oraș al tinereții și asta o denotă Clujul prin toate cotloanele.

Dacă vestimentar am putut să-i înțeleg, ba chiar să fiu fascinată, hobby-urile clujenilor m-au făcut însă să simt că toate activitățile mele de om simplu și talentele de care eram mândră au fost zadarnice.

Povestind zilele trecute cu noua mea colegă de cămin studențesc, mi-am dat seama că simțurile de apreciere a potențialului unor oameni este uneori inexistent, căci ființa mică, cu breton și adorabil de timidă pilotează avioane, ca hobby. I-auzi! Și eu care credeam că trezitul și ridicatul din pat sunt cele mai periculoase lucruri pe care le poți face.

Când speram ca stima de sine să nu-mi mai fie călcată în picioare și măcar să rămân cu dezgustul lașității mele în acel stadiu, am întâlnit o fată, care urma în scurt timp să-mi devină prietenă. Printre conversațiile de cunoaștere și multe zâmbete, amica mi-a recunoscut timidă că hobby-ul ei este să confecționeze cutii din lemn, pe care să le picteze ulterior și apoi să le vândă. Care erau șansele? Adică serios, orice om face asta, nimic nou sub Soare!

Cam așa se descriu zilele mele clujene de la o vreme. Întâlnesc oameni pentru care viața înseamnă altceva decât rutină. Fie că văd cântăreți la fiecare colț de stradă, acrobații sau cunosc fete care pilotează avioane, orașul nu încetează nici o secundă să mă surprindă și să mă facă să mă simt inutilă.

Glumind sau nu, chiar trebuie să îmi găsesc un hobby interesant! Poate parașutism, pentru că din câte am aflat aruncatul cu privirea nu se pune. Trebuie să fac față unui astfel de oraș, căci simt competiția acerbă.
Cine știe? Poate următoarea dată voi povesti despre noul meu talent nebănuit!

 

Andrada Lorena Butoi

Voluntar la purtător

Posted on 23 august 20178 ianuarie 2022Author RenataCategories Povesti din Cluj 2017
Voluntar la purtător

Se întâmplă să descoperi în mod neprevăzut unele lucruri care să îţi schimbe viaţa, care să te facă să analizezi tot ce ai făcut până în acel moment şi care să îţi trezească întrebări legate de maniera în care poţi să faci ceva altfel. Apoi, după ce descoperi diferitul, ce pentru alţii este normalitate, începi să conştientizezi că multitudinea aceasta de oameni frumoşi, întâmplări, situaţii inedite şi imagini amorţite pe culoarele memoriei te-a ajutat să te formezi ca om şi te-a plasat într-un mediu menit să-ţi schimbe treptat percepţia asupra lumii.

Voluntariatul a devenit nu neapărat o modă, ci o activitate în care tind să se implice cât mai mulți tineri. De la festivaluri de muzică și film la acțiuni umanitare și cauze în care cred cu adevărat. Mulți dintre cei care vin să studieze în orașul din inima Ardealului aleg să fie membri activi în asociații studențești, să facă parte din ONG-uri care promovează valori cu care studenții empatizează sau pur și simplu să participe în această calitate la evenimente ocazionale ce se organizează. Pe lângă ceea ce fac ei efectiv, percepțiile asupra voluntariatului sunt diferite și formează o radiografie a acestei tendințe în rândul tinerilor.

Elena s-a implicat activ în acțiuni de acest tip în Brașov și mai apoi în Cluj de când e studentă. Activitățile ei s-au bazat în principal pe lucrul cu tinerii și copiii din spitale, iar experiența aceasta i-a dat o altfel de idee asupra a ceea ce înseamnă responsabilitatea și aprecierea lucrurilor mărunte. „E destul de dificil să explici altora de ce e bine să faci voluntariat din moment ce întreaga societate te priveşte reticent când îţi oferi timpul liber unor acţiuni ce au ca simplu scop ajutarea celorlalţi. A intrat în mentalul colectiv ideea că nu sunt multe persoane care activează pentru o cauză, într-o organizaţie sau asociaţie fără a aşteptata o recompensă materială, aşa că majoritatea preferă să nu se implice. Însă, mă încăpăţânez să cred că există şi oameni care gândesc altfel.ˮ

Pentru Cristian, student în anul II la Marketing, a fi voluntar nu mai reprezintă o noutate. Caută de fiecare dată festivaluri și evenimente la care se poate implica și asta l-a ajutat să fie mai deschis către nou. „Voluntariatul începe să devină din ce în ce mai vizibil şi poate genera dorinţa de implicare a tinerilor în societate, făcându-i mai responsabili. Dar, pe lângă simţul responsabilităţii pe care ţi-l dezvoltă acesta, a fi voluntar înseamnă şi a cunoaşte persoane care au aspiraţii asemănătoare ţie, cu care poţi împărtăşi pasiuni comune, înseamnă a-ţi descoperi şi dezvolta abilităţi sociale şi a conştientiza probemele societăţii. Toate acestea pot părea doar înşiruiri de idei, însă ele chiar au aplicabilitate.ˮ

Miruna e anul I la master și face voluntariat încă din perioada liceului. În Cluj e membră în două asociații studențești și astfel a avut ocazia de a vizita alte țări și a cunoaște oameni din culturi diferite. „Într-o primă etapă, voluntariatul te poate ajuta să depăşeşti timiditatea pe care mulţi adolescenţi o prezintă la intrarea într-un grup. Totodată, ai posibilitatea să cunoşti persoane care îţi vor deveni prieteni, să iei contact cu tineri din alte ţări care sunt bucuroşi să împărtăşească experienţa lor. În acelaşi timp, un voluntar poate beneficia de cursuri de formare, tabere naţionale şi internaţionale ce contribuie la dezvoltarea personală, iar experienţa acumulată  te va ajuta şi în viitoarele joburi sau profesii, marile companii apreciind persoanele care ştiu să lucreze în echipă, să relaţioneze cu ceilalţi şi care au spirit organizatoric.ˮ

Ruxandra a început să se implice în activități de acest fel la inițiativa fratelui său, ca mai apoi să descopere că e ceea ce îi place, lucrând cu tinerii și copiii cu dizabilități din centre. „În ceea ce mă priveşte, voluntariatul reprezintă modul plăcut de a-mi lăsa amprenta în societate, ocazia de a avea prieteni în toate colţurile ţării, propria bucurie de a mă detaşa de tot ceea ce înseamnă rutină şi de a fi altfel. Cred că ar fi greşit dacă ai impune cuiva să facă voluntariat, termenul în sine însemnând a face ceva fără a fi obligat. Nu în ultimul rând, voluntariatul înseamnă şi distracţie căci e aproape imposibil să nu te simţi bine alături de oameni dedicaţi.ˮ

Oricare ar fi dorința care îi determină pe tineri să fie voluntari, ceea ce ei atrage cel mai mult e ideea de experiență în sine și satisfacția de a contribui la ceva. Pentru că, dincolo de orice prejudecăți, aleg să facă asta mai mult decât pentru a spune că fac ceva diferit.

 

Manuela Moroşanu

La pas cu iepurele meu

Posted on 15 august 20178 ianuarie 2022Author Ramona MihuCategories Povesti din Cluj 2017
La pas cu iepurele meu

De mic copil mi-am dorit un animal de companie, nebunește, până am obținut!

Firește că pentru mine, dorința însemna un câine sau o pisică, cam ce gândește orice om majoritar în această direcție. Și desigur că ce conta în deținerea unui animal de casă era parada falnică a cățelandrului prin centrul orașului și invidia celorlalți copii.

Am crescut și nu am renunțat la dorință, doar că pentru mine animalul devenea nevoia unui prieten, pe care să-l țin în brațe în timpul crizelor adolescentine și care să îmi asculte dramele. Egoist sau nu, iubeam ideea unui prieten patruped.

Am obținut mulți amici de acest gen și am învățat ce înseamnă responsabilitatea, însă nu pe deplin. La finalul zilei, prietenul meu blănos rămânea tot singur și ’nevorbit’, în timp ce eu îmi purtam veacul prin oraș. Doar nu puteam să îl iau cu mine peste tot, nu?

Ei bine, cineva mi-a demonstrat că se poate să iubești și să tratezi un animal ca pe un copil.

În timp ce mă aflam, în urmă cu câteva zile, la una dintre terasele clujene, am văzut întâmplător un om ce își purta iepurele în brațe. Blănosul masiv, de o blândețe rară, părea obișnuit cu agitația marelui oraș din inima Ardealului.

Am zâmbit discret spre cele văzute și omul s-a apropiat numaidecât.

Obișnuit cu atenția pe care animăluțul său o obține zilnic, mi-a citit imediat încântarea copilului de 5 ani din privire.

Primul instinct a fost să smotocesc mingea aceea enormă de blană moale, dar m-am abținut cu greu și m-am rezumat la 2-3 mângâieli.

Vă plimbați cu el peste tot? am întrebat timidă, cu ochii ațintiți spre iepure.

Normal! Este copilul meu, îl iau cu mine peste tot! Dormim în același pat, stă pe pernă chiar! Îl am de când era un ghemotoc de blană și de atunci suntem cei mai buni prieteni. E obișnuit cu atenția celor din jur, mereu venim pe aici. Îi cumpăr chiar și bilet de autobuz și ne plimbăm.

Am rămas înmărmurită. Într-adevăr, iepurașul era obișnuit cu toată atenția oamenilor, ba chiar s-a lăsat și pupat, la insistența stăpânului de a-i arăta puțină afecțiune camaradului său.

După o conversație de câteva minute și ture de smotoceală, cei doi prieteni s-au îndepărtat în agitația serii.

Rămân în ultimul timp fascinată de magia acestui oraș! Până acum ceva timp, credeam că cel mai tare lucru este să ai un câine pe care să-l plimbi prin parc. Clujul îmi descoperă întâmplător prietenia unui om cu un iepure, o prietenie sinceră și o nouă definiție dată concepului de animal de casă. Ce norocoasă sunt să locuiesc aici!

Cum altfel aș putea să-mi mai povestesc zilele, dacă nu ar fi Clujul acesta de povestit?

 

Andrada Lorena Butoi

Un zâmbet de 40 de grade

Posted on 9 august 201719 septembrie 2017Author Ramona MihuCategories Povesti din Cluj 2017
Un zâmbet de 40 de grade

Vară în Cluj! Călduț, numai vreo 40 de grade.

E genul ăla de vreme, în care nu realizezi cum ai putea transpira la un interval mai mare de timp și apoi sunt eu, cu cea mai posomorâtă față pe o rază de 100 de km sau…nu? Uite acolo încă un îmbufnat, poate chiar doi, poate ne
facem chiar o gașcă!

Este clar că soarele anul acesta a fost prea plăcut impresionat de noi, încât a hotărât să arate ce poate. Păcat că frenezia a dispărut după vreo două zile de caniculă și până și cei mai înfocați fani ai verii au început să mai scoată câte-un oftat între două ture de sudoare.

Mereu am iubit orașele din centrul țării pentru verile răcoroase, iar Clujul era atât de frumos privit de pe răcoare unei bănci la umbră!

Cumva simt că oamenii sunt efectiv sufocați de această atmosferă și totuși e surprinzător că orașul este mereu viu, indiferent de gradele asfaltului încins.

Pur și simplu nu am văzut vreodată orașul pustiit, dar l-am văzut trist! Venind în una din zilele acestea de la serviciu, am fost copleșită de atmosferă, de anxietatea fiecărui om din jurul meu.

Oamenii sunt ei și totuși nu sunt! Lipsește pofta de viața și zâmbetul.

E mult prea cald! spun mulți, introducându-mă exclusiv în temă. Da, este! Zilele au trecut, canicula a persistat și cumva m-am complăcut în situație. Deja certurile cu orice prezență umană din jur erau la ordinea zilei! Statul la muncă a devenit plăcut pentru răcoarea aerului condiționat.

Toate acestea până ieri, când șefa a intrat zâmbind în magazin. Am rămas profund surprinsă de cele întâmplate. Cu toată sinceritatea, prindeam un zâmbet după atâtea zile de fețe triste, însemna ceva!

Evident că eram curioasă care a fost rețeta, dar chiar înainte să întreb am văzut două flori colorate în mâna ei, prinse fiecare cu un bilețel Catch a smile!

Și atunci am înțeles! Niște omuleți cu intenții suprinzător de bune s-au decis să facă o zi a bucuriei și au dăruit.
Probabil erau sătuli de fețele triste sau poate au vrut să învie orașul, ce-i drept este că avem oameni faini prin Cluj!

Am înțeles cât de mult contează un gest, până și în cele mai rele momente sau poate că atunci contează cel mai mult.

P.S : Dacă a funcționat cu șefa, eu zic că oamenii și-au făcut bine treaba!
Zâmbește, Clujule!

 

Andrada Lorena Butoi

La Untold îndrăznești mai mult!

Posted on 7 august 201719 septembrie 2017Author Ramona MihuCategories Povesti din Cluj 2017
La Untold îndrăznești mai mult!

Cum poți intra în spiritul festivalier mai bine decât cu un tatuaj Henna?

 

 

Aproape de porțile Untold, se află standul Florinei Coman. Pe masa ei găsești conuri cu vopsele, imagini cu diferite modele pe care ți le poate reproduce pe piele. E plină de bunădispoziție, iar clienții sunt foarte mulțumiți. Florina realizează opere de artă cu ajutorul vopselelor henna.

În ’95 când am terminat Liceul de Arte, visul meu era să intru la Universitatea de Arte și Design, dar nu am reușit. Plină de nervi am plecat în Italia.

Pe plaja Mediteranei a descoperit tatuajele cu henna făcute de indieni.

 M-a fascinat un tatuaj pe care mi l-au făcut pe picior și în momentul în care a început să se șteargă, mi-am cumpărat o carioca pentru a-l reface, iar într-un final mi-am făcut acel tatuaj permanent. A fost momentul în care m-am îndrăgostit de arta aplicării vopselelor pe piele, de tatuaje. Simțeam că ele fac parte din mine.

În urmă cu trei ani, Florina s-a întors în România și a devenit membru în Uniunea Tatuatorilor, după absolvirea unui curs de profil, în București. De atunci, Florina a devenit cunoscută în Cluj pentru lucrările pe care le realizează cu henna, dar și pentru tatuajele permanente la care lucrează într-un salon din oraș.

 După ce am început să fac tatuaje prietenii m-au întrebat dacă nu fac și cu henna, iar la insistența lor mi-am cumpărat materiale de pe internet. Îți dai seama că primul tatuaj a fost un eșec total căci nu stiam să lucrez cu această tehnică, dar încet, încet m-am obișnuit.

 

Dacă îți dorești un tatuaj făcut de mâna Florinei Coman, ai nevoie de programare. De când s-a întors în România, lumea ei se împarte între artă și familie. Este un artist complet. Tatuează, pictează și confecționează bijuterii.

Deci fetelor, dacă vreți să vă completați outfitul Untold cu tatuaje și bijuterii personalizate, Florina Coman deschide agenda și vă programează.

Iasmina Pop

Cum să devii transilvănean la Untold?

Posted on 5 august 201719 septembrie 2017Author Ramona MihuCategories Povesti din Cluj 2017
Cum să devii transilvănean la Untold?

Vrei să te transformi ȋntr-un ardelean şi nu ştii cum? Oamenii de la Untold ȋţi dau soluţia. Cum?

Păi simplu. Trebuie doar să vrei şi să ştii unde să cauţi.

Puţin după intrarea ȋn festival, undeva ȋn spatele cazinoului, găseşti un colţ destinat tradiţiei transilvănene, care te provoacă şi te ȋnvaţă, ȋn acelaşi timp, să te transformi ȋntr-un ardelean neaoş, sută la sută.

Totul este pregătit până la cel mai mic detaliu. Reţeta pentru a cunoaşte un popor este simplă şi se ghidează după trei mari domenii: gastronomie, muzică şi limbaj.

Aşadar, avem trei paşi de urmat.

Pasul unu: nu ai cum să ne cunoşti şi să devii ardelean fără ca măcar o dată să fii mâncat un pic de slăninuţă cu ceapă şi cu brânză. Noi ardelenii am putea mânca aceste bucate non-stop şi probabil nu ne-am plânge niciodată. Şi dacă avem şi un pic de pălincă aşa cum doar noi ştim să facem, treaba e ca şi făcută.

 

 

Pasul doi: muzica ardelenească e o comoară. Nu ai cum să fii unul de-al nostru dacă nu o cunoşti. Aşa că cei de la Colţul Românesc din Untold au pregătit o pereche de căşti vintage ca să te familiarizezi cu cetera şi poate chiar să ȋncingi un mic joc popular.

După ce trecem de aceste două nivele, ajungem la cel de-al treilea şi poate chiar cel mai greu: limbajul. Acolo găsim câteva plăcuţe cu expresii tipic ardeleneşti, care trebuie pronunţate cât mai corect şi mai neaoş posibil.

E o provocare, nu-i aşa?

 

Poate, dar momentul ȋn care certificatul tău de ardelean este aprobat, lumea pare mai roz. Nu e uşor să fii de-al nostru, dar cu siguranţă toată treaba poate fi extrem de amuzantă.

Mai ales când cei de la Ansamblul Folcloric Mărţişorul din Cluj te iau cu ei atunci când ȋncing hore şi ȋţi arată diferite jocuri populare din Transilvania. Pentru ei, faptul că pot arăta ȋntregii lumi jocul transilvănean este o mândrie, un lucru ce ȋi face să se simtă nemuritori.

 

Tradiţia este ceva ce nu poate fi dat uitării, oricât de mult ȋncercăm asta. E cartea de vizită a unui popor, un marker de identitate care ne diferenţiază de ceilalţi. Trebuie să fim mândrii de ea, să o apreciem şi să o ȋmbrăţişăm.

Este unul dintre lucrurile care ne fac unici şi care ne deschid ȋn faţa ochilor străini.

Colţul Românesc este acolo zilnic şi vă aşteaptă cu tot felul de bunătăţuri, cadouri, surprize, muzică şi dans.

 

Irina Ielciu

Untold has come for people of Romania!

Posted on 4 august 201719 septembrie 2017Author Ramona MihuCategories Povesti din Cluj 2017
Untold has come for people of Romania!

Game of Thrones este, fără doar şi poate, serialul internaţional al momentului. Mai ales după debutul ultimului sezon. Pe bune, newsfeed-ul meu este plin de tot felul de teorii legate de serial. Cu toţii ne dorim să aflăm cine va câştiga Tronul de Fier şi care va fi deznodământul acestei ȋntregi urzeli ale tronurilor.

E incredibil ce lume fantastică au reuşit să creeze, ce poveste plină de suspans şi surprize ne-au fost pregătite.

Aşa că, legate fiind de fantezie, nu se putea să nu avem un mic Game of Thrones şi ȋn Untold.

Westeros-ul din Cluj se transpune cam aşa: două ouă gigant de dragon ce parcă o aşteaptă pe Daenerys să le eclozeze, un decor fascinant al scenei Forest şi o zonă dedicată exclusiv Tronului de Fier şi familiilor aflate ȋntr-o continuă luptă pentru el.

Curajoşii şi dornicii de aventură pot să se fotografieze stand pe tron, ȋnsă trebuie să aveţi multă grijă şi răbdare. Fani ai serialului sunt mulţi.

Şi ȋn plus, nu uitaţi: when you play the game of thrones you win… or you die!

Bine, ȋn cazul nostru, cel mai bine ar suna aşa:

Fun has come for Cluj-Napoca, Cluj remembers sau chiar When you play for thousands of people you laugh, or you cry!

 

Irina Ielciu

Vacanța de vară à la student de Cluj 

Posted on 26 iunie 201719 septembrie 2017Author RenataCategories Povesti din Cluj 2017
Vacanța de vară à la student de Cluj 

Cu siguranță, cunoașteți acea emisiune-concurs în care prezentatorul le spune telespectatorilor că a întrebat o sută de români un lucru anume. Ei bine, astfel m-am gândit și eu să procedez, numai că eu am întrebat tot români, dar studenți din Cluj și nu tocmai o sută, ci 7, mai exact. M-am gândit să-i întreb pe studenții clujeni ce așteptări și ce planuri mărețe au pentru bătrâna vacanță de vară.

Când ești copil, simți că vacanța de vară este o perioadă destul de măricică din an, în care ai libertate deplină. Doar temele de vacanță reușesc să te mai adune de prin copaci, de pe afară, sau din mini-escapadele cu familia pe la munte/mare. Nu ai obligații și nici responsabilități. Ești copil. Îmbrăcat și cu burta plină, de ce te-ar mai interesa altceva, decât de ideile năstrușnice cu care poți profita la maximum de fiecare clipă. Dacă ți-e foame, mergi acasă, intri în bucătărie și mama îți oferă ce are mai bun. Ai căzut și te-ai lovit, când săreai coarda? Nu e problemă, mama te pansează, sărută lovitura și așa știi că sigur că se va vindeca.

Însă, acum, ca student, lucrurile decurg altfel. Suntem tot copii, doar că ceva mai mari și cu destule respnsabilități. Și da, așteptăm la fel de nerăbdători vacanța de vară. Diferența este că acum studenții muncesc, nu se mai trezesc pe la prânz: Andrada, studentă în anul trei la USAMV, Industrie alimentară, spune că pentru vacanța de vară are în plan să muncească dar să se și relaxeze nouă zile la mare.

Nu mai au teme de vacanță, dar se pregătesc pentru lucrarea de licență: Alexandru, student în anul trei, la Universitatea de artă și design din Cluj, spune că „în vacanța de vară am în plan să merg la câteva festivaluri și în timpul rămas să mă gândesc la un concept pentru lucrarea de licență și să mă și apuc de ea.” Nu se mai joacă, ci merg la tot felul de festivaluri și fac drumeții: Lidia, anul întâi la FSEGA „ în această vară aș dori să vizitez și să descopăr frumusețile României alături de câțiva prieteni.”

Cei mai mulți studenți decid să-și aducă aportul financiar personal, pentru a putea simți mai bine ce înseamnă să fii capabil de a a te descurca și de unul singur. Studenții aflați la început de drum, se bucură de susținerea continuă a părinților și astfel au libertatea de a-și petrece vara așa cum se cuvine: excursii, un pui de somn pe un șezlong la plajă, drumeții cu gașca de prieteni și tot felul de alte activități care nu sunt stresante și nu aduc în discuție cuvântul „sesiune”.

Ce e drept, studenția încă îți permite să mai faci lucrurile și așa cum vrei, nu doar cum ți se spune. Încă se mai face simțită prezența frânturilor de adevărată vacanță de vară, când la final de zi realizezi să nu ai apucat să faci neapărat ceva constructiv, dar nu-ți pare tocmai rău de asta, acele momente în care da, știi că mai este doar o lună de vacanță, dar preferi să stai cu burta la soare și să te prefaci că uiți momentele încărcate ce vor veni, odată cu începerea anului universitar. Dănuța, studentă în anul trei,  la Facultatea de științe economice și gestiunea afacerilor, are un plan ce răsare și în mintea multor altor studenți: „Planuri prea mari nu am, având în vedere oboseala și stresul acumulat odată cu licența. Cel mai mult vreau să mă odihnesc.”

Fie că alegi să te pui cu burta pe carte, precum Raluca, Facultatea de drept Babeș Bolyai, anul trei: „Vacanța de vară înseamnă studiu intens la bibliotecă…”, sau alegi să fii activ în alte feluri, puțin mai relaxante, precum Monica, studentă în anul doi, Antropologie, Facultatea de Sociologie și Asistență Sociala, UBB: „Vacanța de anul acesta va începe în plină forță, deoarece pe 16 iulie plec în tabăra de vară pentru studenți, în Costinești. Tot în luna iulie voi ajuta viitori studenți la înscriere, apoi voi merge în Munții Rodnei, unde îmi voi desfășura practica profesională.”, ori ai un plan scurt și simplu, ca Evenlina, studentă la jurnalism – linia engleză, FSPAC: „planurile mele pentru vacanța de vară constau în 3 campuri cu cercetașii și evenimente familiale.”, ca student, știi sigur că trebuie să fii, cu orice preț, cât mai departe de facultate.

Alexandra Țurnă – studentă

 

Regizor fără abecedar

Posted on 26 iunie 201719 septembrie 2017Author RenataCategories Povesti din Cluj 2017
Regizor fără abecedar

Imaginează-ți cum este să respiri aerul unei săli pline de curiozitate și emoție! Gândește-te apoi la motivul acestei săli, la scopul întâmplării, dar mai ales la creator și descoperă că ești chiar tu cel care a ajuns acolo. Palmele îți transpiră necontenit, dinți-ți scrâncesc de emoție, de emoția debutului. E scena ta, e momentul tău de aplauze și aprecieri și tot ce poți să faci e să zâmbești tâmp spre zecile de oameni care-ți apreciază noul drum. Cel mai amuzant nu a fost momentul stângăciei mele pe treptele succesului, ci faptul că eu am devenit acest creator, fără măcar să știu ce înseamnă lumea teatrului și a regiei de la A la Z. Se pare că am uitat să-mi cumpăr abecedarul regizoral și ce s-a construit frumos, s-a demonstrat prin mine.

 ,,Anonimul la final” se întâmpla pe 23 mai, la Cinema Mărăști, iar acest anonim avea să mă scoată din anonimat. Ironic, nu? Era ziua în care mă arătam lumii întregi, fără menajamente, dar nu e întotdeauna atât de ușor. Mă lăsam pe tânjeala neprofesionalismului și eram nervoasă că permiteam acest lucru. Gustasem luni întregi din amatorism, auzisem critici și păreri necerute și când, în sfârșit, mă lăfăiam în deplinătatea prezentului, mă stânjeneam.

În momentul în care am luat acest proiect în brațe  credeam, în naivitatea mea, că pot face totul singură. Cred că cel mai mult am vrut să demonstrez că pot crea ceva al meu, chiar dacă îmi lipsește teoria. Am crezut mereu că frumosul se naște din necunoscut și originalitatea momentului și nici o carte nu putea descrie mai bine această zi pentru mine.

Și iată că s-a întâmplat! Eram acolo, în fața unui public ce aplauda frenetic, neputând să-mi stăpânesc murmurul membrelor. Ducându-mă în urmă cu câteva luni, revăd imaginea unei copile debusolate, cu o organizare stângace, pregătindu-se școlărește pentru fiecare întâlnire cu trupa ei de teatru.

Proiectul a început într-o lentoare nemaiîntâlnită. Săptămânile treceau și coordonatoarea buclucașă, studentă la jurnalism și fără vreo legătură cu lumea teatrului până atunci, trebuia să creeze un spectacol, să aducă o piesă în scenă. Orgoliul nu a permis repunerea unei piese cunoscute în scenă și așa a apărut Dima, personajul dual de la care avea să se contureze o cotroversată analiză psihologică.

Odată ce scenariul a fost gata, a urmat cea mai obositoare parte: repetițiile. Atunci este momentul în care trebuie să știi cum să ții sub control totul, inclusiv pe tine și autocontrolul a reprezentat cea mai grea parte, dar mă repet modest, am reușit!

Căci dacă nu reușeam să transform acea coordonatoare stângace, nu mai eram pe scenă, ascultând sunetul inedit al aplauzelor, jucându-mă copilărește cu degetele.

Ceea ce vreau să transmit este tocmai ideea de curaj, de îndrăzneala de a lucra cu propriile forțe. Nu ai nevoie mereu de un abecedar pentru a descoperi și a crea ce îți place. Întrebările pornesc de la tine, dar tot tu îți poți oferi răspunsurile pe care vrei să le auzi.

Eu am crezut în coordonatoarea amatoare și ea a crezut în mine că o pot schimba și ce este mai frumos e că au ajuns să creadă și alții.

Butoi Andrada Lorena

Navigare în articole

Page 1 Page 2 Next →

© Log in Cluj. All rights reserved.

  • Parteneri
  • Povesti din Cluj 2016
  • Povesti din Cluj 2017