A fost odată ca-n poveşti, a fost ca niciodată…
Scriu aceste rânduri după două nopţi ȋntregi nedormite, după nenumărate cafele – nu funcţionez fără – şi după destule ore de stat ȋn picioare, fie ţopăind, plimbându-mă sau dansând – mă rog, mai degrabă maimuţărit – pe fel de fel de ritmuri.
Cum te simţi atunci când intri pe tărâmul Untold? Ca un mic personaj dintr-o poveste ce se scrie ȋn decurs de câteva luni şi a cărei acţiune are loc ȋn patru zile.
De cum intri pe poarta festivalului, vezi de fapt impactul şi forţa lui. Mii şi mii de oameni mişună de colo-colo, ȋn timp ce ȋşi “scriu” şi ei, la rândul lor, propria experienţă. Nu pe hârtie, ca mine, ci o transformă ȋn amintiri dragi pe care să le păstreze mult timp de acum ȋncolo… sau cel puţin, până la următoarea ediţie.
Abia apoi apuci să vezi cum Parcul Central s-a transformat ȋntr-un tărâm magic, cu fel de fel de decoruri pline de poveste, cu fel de fel de detalii puse ȋn locul potrivit. Există zone pline de linişte, cu muzică numai bună să stai ȋntins ȋntr-un hamac sau zone pline de agitaţie şi energie, ȋn care nu ai ce căuta dacă nu vrei să ţopăi şi să dansezi.
Ce mi-a plăcut extrem de mult a fost setting-ul pe care au reuşit să ȋl creeze. “The world capital of night and magic” este transpus ȋn realitate prin decorurile feerice pe care le vezi la tot pasul.
Zona Forest este, de exemplu, ȋmpânzită de oglinzi şi de hamace, ȋn concordanţă cu scena ce răsună pe ritmuri chill. Lebede pe lac, ȋntre globuri de lumină, magicieni, acrobaţi care se joacă cu focul, clovni, prinţese şi oameni dornici de distracţie sunt ceea ce face ca Untold-ul de anul acesta să fie aşa cum trebuie… magic.
Cel mai mult m-a impresionat, de fapt, main-stage-ul. Mai mare decât anul trecut şi cu un design impresionant, cu un joc de lumini ce se ȋmpleteşte perfect cu muzica, fac ca mulţimea de “furnici” prezentă pe Arena să se unească ȋntr-un singur glas: al muzicii. Nu vă puteţi imagina cât de mişto arată de sus mii de oameni cu mâinile ridicate, dezlănţuindu-se şi lăsându-se purtaţi de muzică.
Ce nu mi-a plăcut, ȋn schimb, au fost cozile kilometrice din faţa check-point-urilor. Pe bune, trăim ȋn era tehnologiei, de ce nu s-au putut ȋncărca brăţările sau cardurile prin intermediul online-ului? Era mult mai simplu, comod şi se evitau anumite neplăceri. Aşadar, aviz Untold-eri!
Ȋnsă cu toţii ştim că nimic nu e perfect ȋn lumea asta, aşa că putem trece cu vederea acest aspect. Important e că lumea se distrează şi trăieşte experienţa Untold.
Că de n-ar fi Untold… n-ar mai avea lumea ce să mai povestească până la anul!
Irina Ielciu