Eram pe malul Someşului, la un eveniment legat de istorie şi tradiţii. Primesc un telefon.
-A, eşti acolo? Perfect! Vezi că lângă Podul Albastru (cum îl ştiu cei care au copilărit în Grigorescu), sunt artiştii ăia despre care îţi spuneam că fac super clătite cu salată sau cu fructe, cum preferi. Mie îmi plac maxim!
Era Anca. Da, îmi spusese despre clătitarii artişti pe care îi întâlnise în Parcul Central în urmă cu câteva zile, la un alt eveniment care adună orăşenii plictisiţi de serviciu şi spatele blocului.
Clătitarii artişti! Ştiu, printre defectele mele se numără şi etichetarea oamenilor, dar şi născocirea de cuvinte. Poate e un mod ciudat de a-mi colora viaţa.
Ok, nu e despre mine, ci e despre ei, despre artiştii clătitari.
Am mers la ghereta lor pentru că nu puteam să ratez o clătită cu roşii, salată verde şi caş. Normal că e ceva mai neobişnuit, dar am învăţat că şi acceptarea lucrurilor uşor anormale poate fi tot un fel de răzvrătire. Ca atare, mi-am făcut de cap.
La nu ştiu cine, pentru că aşa se numeşte afacerea celor doi absolvenţi de Artă şi Design de la Cluj, Răzvan şi Vali este o super invenţie, zic eu.
În primul rând cei doi au găsit, astfel, un drum doar al lor în această frumoasă viaţă.
Ghereta, îmi spune Vali în timp ce îmi coace clătita, are culorile noastre. Sunt cele pe care le găsiţi în ingrediente. Suntem absolvenţi de arte plastice, amândoi.
Vali nu este încă sigur că a luat decizia cea mai bună când s-a lansat în această afacere. Poate că este vorba despre eterna lipsă de satisfacţie, împlinire, mulţumire sufletească etc. Termeni ale căror limită o stabilim fiecare dintre noi. Noi alegem dacă suntem sau nu fericiţi indiferent de activitate.
Eu aşa cred că e mai sănătos să gândeşti. Va afla şi Vali acest lucru, într-o zi.
Răzvan a terminat designul. El crează reţetele pe care le respectă cu stricteţe. Tot el a ales şi numele clătitelor chiar dacă nu s-a obişnuit cu adevărata legătură dintre reţetă şi nume…ceva ce ţine de amănunt şi o formă de creaţie. Van Gogh şi Tonitza sunt doar două din tipurile de clătite pe care cei doi le servesc.
Cel mai interesant este că reţetele sunt şi dulci, cu fructe, ciocolată, îngheţată şi frişcă, dar şi sărate cu legume, sosuri şi condimente.
Adevărul e că sunt gustoase. Foarte gustoase şi pline de personalitate. La fel este şi ghereta celor doi. Turcoazul domină. Nu am aflat care este semnificaţia acestei culori pentru cei doi, dar sunt sigură că îi voi revedea şi voi afla mai multe.
Până atunci, vă las să ascultaţi cele câteva cuvinte pe care am reuşit să le aflu despre ei.
Ana Ciobanu