De mic copil mi-am dorit să fac cele mai ciudate și periculoase lucruri, să am talente nebănuite și să fiu cunoscută și apreciată pentru ele. Aș putea să mă autoironizez și să spun că am rămas la stadiul de dorință, dar simt că zace în mine ceva nebănuit și cred că despre asta este vorba.
Nu contează ce spun oamenii, ci alegerile pe care le facem, persoanele pe care le întâlnim și poveștile pe care le auzim și din care învățăm.
Viața m-a purtat în multe locuri și implicit am întâlnit și ascultat oameni diverși. Cumva totul a prins un scop evoluativ, fiecare poveste fiind o piatră pentru drumul pe care-l construiesc încă.
Aventura oamenilor neobișnuiți a început însă odată cu venirea mea în minunatul Cluj.
În scurt timp, oamenii cu vestimentații bizare, cu înfățișări colorate și marea aglomerație mi-au devenit cele mai firești experiențe. Este acel punct al vieții în care nimic nu te mai surprinde, pentru că trăiești într-un oraș al tinereții și asta o denotă Clujul prin toate cotloanele.
Dacă vestimentar am putut să-i înțeleg, ba chiar să fiu fascinată, hobby-urile clujenilor m-au făcut însă să simt că toate activitățile mele de om simplu și talentele de care eram mândră au fost zadarnice.
Povestind zilele trecute cu noua mea colegă de cămin studențesc, mi-am dat seama că simțurile de apreciere a potențialului unor oameni este uneori inexistent, căci ființa mică, cu breton și adorabil de timidă pilotează avioane, ca hobby. I-auzi! Și eu care credeam că trezitul și ridicatul din pat sunt cele mai periculoase lucruri pe care le poți face.
Când speram ca stima de sine să nu-mi mai fie călcată în picioare și măcar să rămân cu dezgustul lașității mele în acel stadiu, am întâlnit o fată, care urma în scurt timp să-mi devină prietenă. Printre conversațiile de cunoaștere și multe zâmbete, amica mi-a recunoscut timidă că hobby-ul ei este să confecționeze cutii din lemn, pe care să le picteze ulterior și apoi să le vândă. Care erau șansele? Adică serios, orice om face asta, nimic nou sub Soare!
Cam așa se descriu zilele mele clujene de la o vreme. Întâlnesc oameni pentru care viața înseamnă altceva decât rutină. Fie că văd cântăreți la fiecare colț de stradă, acrobații sau cunosc fete care pilotează avioane, orașul nu încetează nici o secundă să mă surprindă și să mă facă să mă simt inutilă.
Glumind sau nu, chiar trebuie să îmi găsesc un hobby interesant! Poate parașutism, pentru că din câte am aflat aruncatul cu privirea nu se pune. Trebuie să fac față unui astfel de oraș, căci simt competiția acerbă.
Cine știe? Poate următoarea dată voi povesti despre noul meu talent nebănuit!
Andrada Lorena Butoi
