Dupa 3, respectiv 5 ani de studiu intens, la sfârșitul lunii iunie a avut loc vernisajul absolvenților Universității de Artă și Design Cluj-Napoca.
Emoțiile erau vizibile pe chipurile studenților, părinților, dar mai ales pe cele ale profesorilor – cumva aceasta a fost dovada implicării lor în viața tinerilor, oferindu-le din cunoștințele și experiențele lor.
Rolul profesorilor nu este doar de a preda, ci și de a transmite valori, pasiune… și ghidaj către calea cea bună.
De partea cealaltă, studenții și-au primit porția de glorie din partea publicului Expoziției anuale a Absovenților UAD.
Picturi, sculpturi, fotografii, instalații, textile expuse într-un mod creativ – acestea au fost, de fapt, vedetele evenimentului.
Jazz in the Park – un eveniment cu oameni frumoși pentru oameni frumoși și, totodată, o ocazie perfectă pentru a-l cunoaște pe Benny Rietveld!
Vorbim de un gen muzical care sensibilizează, așadar artiștii sunt persoane deosebite. Benny Rietveld nu face excepție de la regulă. Este un om deschis, cu zâmbetul pe buze și cu multe gânduri frumoase. Artistul, basistul trupei Santana, este la prima sa vizită în Cluj. Nu i-a trebuit mult timp să se îndrăgostească de ardeleni și de energia pe care o transmite orașul.
Este un vibe impresionant aici […] Românii sunt ca restul lumii. Cu toții par să caute fericirea. Oamenii vor distracție muzică, dans și bucurie. Este vorba de ceva universal valabil. Asta știu eu despre români, a spus zâmbind Benny.
Și am fost curios…cum de a decis să participe la acest eveniment?
Acest tip de eveniment poate tranforma un oraș. Muzica va fi o călătorie foarte plăcută […] Mi-am structurat viața în așa fel încât să pot avea încredere în oameni, a spus Rietveld făcând referire de invitația organizatorilor festivalului.
În plus, participarea celebrului basist la Jazz in the Park este o ocazie bună pentru promovarea albumului realizat împreună cu Teodora Enache, ”Transfiguration”.
Benny este deschis la provocări, așa că ideea unei viitoare vizite i-a surâs. Mai mult decât atât, el ar fi dispus să mai aducă și alți artiști… Poate chiar pe Carlos Santana J
Întâlnirea cu un astfel de om nu te poate lăsă indiferent. Există o energie pozitivă pe care o transmite… un fel de liniște…
Convinge-te de cele spuse mai sus și bucură-te de muzica lui Benny Rietveld!
Basistul trupei Santana a deschis a IV-a ediție a Festivalul Jazz in the Park, într-un concert alături de Teodora Enache.
Când este să spui o poveste…e mai dificil să povesteşti despre tine, despre ceea ce iubeşti să faci sau despre acţiunile care te impresionează până la lacrimi.
Am ales totuşi să scriu o parte din povestea vieţii mele, tot în scop caritabil. Adică, dacă voi câştiga, voi dona premiul. De ce spun tot în scop caritabil? Pentru că vă voi spune o poveste despre cum să donezi clipe din viaţa ta pentru a ajuta şi a oferi zâmbete exact acolo unde este nevoie de tine. Şi dacă povestea mea va fi sursă de inspiraţie pentru voi sau doar pentru o parte dintre voi, atunci scopul acestui demers a fost atins!
Sunt Luminiţa Todor, am 29 de ani şi fac parte dintr-o familie cu părinţi iubitori. Împreună cu sora şi fratele meu am fost crescuţi să iubim, să împărţim puţinul pe care îl avem şi să trăim după placul inimii.
Cred că ideea de a ajuta pe oricine în nevoie o aveam dintotdeauna. De câţiva ani am afla despre un prieten din SUA că participă la tot felul de acţiuni în scop caritabil…mai exact, depune efort cu scopul de a aduna bani sau bunuri pentru persoane în nevoie. Super idee, mi-am spus şi am început să fac şi eu la fel.
În campania Shoe Box, anul trecut, am adunat cadouri de Crăciun pentru copiii din Jucu, apoi au fost cadouri pentru copiii de la orfelinatul din Gherla, iar în 27 decembrie, am oferit, o masa de Crăciun pentru 150 de persoane copii şi bătrâni de la Manăstirea Dumbrava. Nu aş fi reuşit singură.
Am norocul să lucrez la De Longhi, o companie care nu doar că este deschisă către astfel de acţiuni, dar se şi implică financiar.
Îmi place să alerg. Am început acum doi ani şi am participat deja la crosuri organizate în Cluj. E perfect, pentru mine, dacă reuşesc să îmbin noua mea pasiune cu ideea de a oferi.
De curând am alergat la Color Run. Un eveniment minunat care mi-a oferit ocazia să adaug componenta de caritate, dând o mână de ajutor Asociaţiei SOS Bambini România. Cu ajutorul Compania de transport Alice Tours, cursa de 5 km alergată de mine s-a transformat într-o frumoasă sumă de bani pe care am donat-o asociaţiei, ajutând copiii de la casele de copii din Cluj, Sighet şi Baia Mare.
Voi continua să donez din energia şi banii mei pentru caritate. În multe cazuri, banii cu care putem contribui, fiecare dintre noi, nu sunt mulţi, dar dacă noi suntem mulţi cu inimile deschise, ajutorul devine unul semnificativ.
Recunosc, este o bucurie pentru mine să ofer ajutor. Practic, într-un fel sunt egoistă şi încerc să-mi ofer bucuria de a dărui, de fiecare dată când am ocazia. Sunt conştientă că cele mai profunde sentimente de fericire le-am avut organizând şi finalizând cu succes astfel de evenimente.
După o campanie foarte slabă de promovare (pagina web aproape inexistentă, doar câteva informații sporadice pe facebook) mă așteptam ca Delahoya 2016 să fie un festival fără prea multe pretenții.
Am ajuns la intrare suficient de relaxat și pregătit pentru un maraton de concerte. Anul acesta, în 2016, Delahoya s-a mutat la Polivanetă. Am remarcat de la intrare buna organizare.
Festivalul a pus la dispoziție trei scene, amenajate în trei locuri total diferite.
Într-o astfel de atmosferă, plină de energie, sunete puternice și jocuri de lumini, ideea de Silent corner, unde lumea ascultă muzică la căști, mixată live de trei DJ, a fost mai mult decât o surpriză.
În jurul meu, public tânăr și foarte tânăr…era de așteptat. Cu toate acestea, genul electro și dubstep se pare că este și pe placul persoanelor de vîrsta a doua…și jumătate 🙂 care se simt încă tinere. Bravo lor!
Am mai învățat ceva…adică, practic mi-am sedimentat cunoștințele de festival fashion. La astfel de evenimente, publicul se îmbracă în special cu haine largi, negre sau foarte viu colorate, poartă pălării și…OCHELARI DE SOARE.
La cât de multă lume a fost, cred că anul acesta, Delahoya a golit cluburile din oraș.
Dintre cele trei scene de care vă spuneam, scena mare, principală, transmitea multă energie, în nuanțe de violet, dar și o notă ușor ezoterică.
La fel ca și în cazul festivalurilor care se respectă, statul la cozi durează foarte puțin, plata făcându-se civilizat, cu tokkenul dedicat.
Programul, spun eu, a fost bine ales. S-a început cu stiluri mai domoale, gen GOLAN, apoi ne-am rupt picioarele cu cei de la Șuie Paparude, practic un antrenament de încălzire pentru Die Antwoord, trupa cap de afiș.
Foarte tare show-ul, anti-sistem total, lumea în delir, sărituri în public, energie dusă la maxim. Respect!
Andy C nu s-a lasat mai prejos. A ținut lumea în priză preț de o oră și jumătate.
Am plecat pe la 4,30 și lumea încă dansa…
A doua zi de festival
Sâmbătă, ca festivalierul odihnit și pregătit de distracție, am ajuns in jurul orei 20. Lume puțină, semn că festivalul abia se trezise. Ne-a izbit un puternic miros de clor…de la curățenie cu produse nediluate, mi-am spus.
L-am vazut pe DJ BLANILLA mixând alături de un cvartet de coarde, ceva inedit pentru mine…combinația dintre muzica din club și cea simfonică.
Între timp, s-a adunat lumea, pentru că urma să cânte inconfundabilul SILENT STRIKE și apoi hip- hopperii de la CTC, binecunoscuți pentru stilul lor nonconformist și antisistem.
Se adună lume foarte multă la SHIVER, care a facut ce-a știut el mai bine, a mixat muzică de la Prodigy la Kate Perry si de la Pink la Scooter, chiar și bucăți din Iron Maiden am auzit. A facut senzatie, asta-i clar!
După SHIVER a urmat MODESTEP, cap de afiș. Pentru unii, a fost prea mult ritmul lor brutal dubstep, în timp ce alții au sărit, au dansat și au făcut pogo de la început până la final.
Și pentru că Delahoya a fost pentru toată lumea, pe la ora 2,40 o mireasă și-a făcut apariția în public. Probabil a găsit mai multă distracție decât la nunta ei.
Undeva, tot în noapte, un tip foarte obosit s-a întins pe scaune, în tribună…pentru un somn bun înconjurat de mega zarvă.
Un mare MINUS, însă, a fost lipsa standurilor cu mancare și preschimbatul tokken-urilor neconsumate, în bani, care se făcea doar după ora 6 dimineața.
În ansamblu, a fost un festival reușit, chiar dacă nu s-a mai ținut în aer liber. Cred că Sala Polivalentă e un loc mult mai potrivit pentru astfel de evenimente, mai comod și, în primul rând, ferit de ploaie!
Festivalul Familiei, LollyBoom și eroii lui-iunie 2016.
Printre miile de oameni care s-au perindat prin Parcul Central, la începutul lunii iunie, unul a ieşit ȋn evidenţă. Simplu, elegant de simplu, un om care doar prin modul lui relaxat de a merge, prin zâmbetul lui cald pe care ȋl ȋmpărtăşeşte tuturor celor cu care ȋşi ȋncrucişează privirea…o desăvârşită apariţie.
Ȋşi spune Payne Madara şi este unul dintre prietenii Lollyboom-ului de anul acesta (Lollyfriends) şi unul dintre cei mai mişto oameni pe care am avut ocazia să ȋi cunosc.
Nu neapărat pentru ce face el, deşi fire breathing-ul (adică să sufli flăcări, la propriu) nu e cel mai uşoară meserie pe care şi-o poate alege un om.
Cred că aş putea să ȋl descriu cam aşa: un om care nu spune nu ȋn faţa unei provocări, care vrea tot timpul mai mult de la viaţă.
Payne s-a născut ȋn Belize, dar mare parte din viaţă şi-a trăit-o ȋn Marea Britanie. Ȋn timpul liceului, făcea wrestling afară, alături de câţiva colegi de liceu.
De acolo a trecut la parkour, iar atunci când se antrena ȋn sala de gimnastică la diferite sărituri, a rămas cu ochii pe un om care se antrena pentru fire breathing. Foarte fascinat de acest lucru, i-a spus: “O să mă ȋnveţi să fac şi eu asta!”… şi de aici, restul e istorie – glumesc, mai am multe să vă povestesc despre el.
După ce i s-au explicat toate secretele pe care era necesar să le ştie, şi-a comandat echipamentele de care avea nevoie şi s-a şi pus pe treabă. S-a antrenat singur timp de şase luni, sub un pod, la ora două noaptea.
Nu e cea mai ȋnţeleaptă decizie, o recunoaşte chiar Payne, să te joci cu focul singur, noaptea, când ȋncă nu ştii aproape nimic despre fire breathing. A recunoscut chiar că şi-a dat foc de vreo trei ori până s-a prins de tehnică.
Tehnica lui a fost şi este inspirată din desenul animat Naruto. Cu toţii am auzit de el şi ştim că “şmecheriile” arătate acolo nu sunt tocmai uşoare sau realizabile ȋn viaţa de zi cu zi.
Payne ȋnsă s-a hotărât să ȋncerce să transpună acele trucuri, scamatorii, scheme, tehnici (cum vreţi să le spuneţi) din micul ecran ȋn plan real. Pe unele a reuşit, pe altele nu… dar cine ştie cu ce ne va mai surprinde ȋn viitor?
Payne Madara e omul ambiţios, care ştie ce vrea atunci când vrea şi face tot ce ţine de el ca să obţină acel lucru.
Nu i-a fost frică să o ia la pas prin lumea asta mare, ȋn căutarea altor fire breathers sau pur şi simplu ȋn căutarea unei noi provocări. Nu-şi face planuri, cum mulţi dintre noi o fac, pentru că, spune el, viaţa e prea frumoasă şi plină de oportunităţi ca să fie plănuită. Unde ar mai fi aventura, atunci?
Aşa că iată-l, după ȋndelungi călătorii pe toate meleagurile planetei, ajuns şi la noi ȋn ţară. Trebuia să viziteze doar Bucureştiul, ȋnsă spiriduşii şmecheri ai LollyBoom-ului au reuşit să ȋl atragă către Cluj, la festivalul familiei, LollyBoom 2016.
Lui Payne i s-a părut o iniţiativă colorată, minunată şi un prilej de distracţie pentru el, dar şi pentru cei care au trecut prin Parcul Central, pentru Lolly Boom.
Momentele speciale susţinute de către Payne, de personajele Fantasmagia sau de mulţi alţi Lollyfriends au ȋncântat publicul şi au reuşit să transforme o după-amiază liniştită petrecută ȋn parc ȋntr-una plină de aventură, culoare şi, bineȋnţeles, zâmbet.
Daca intraţi pe pagina de facebook a LollyBoom veţi găsi o multitudine de fotografii şi filmuleţe cu toate momentele spumoase ale festivalului. Aşa ȋl veţi putea cunoaşte mai bine şi pe Payne Madara… cine ştie, poate se va mai ȋntoarce pe la noi.
Până atunci ȋnsă, ȋi urăm drum bun ȋn călătoriile sale, mult succes ȋn continuare şi ȋi lansăm şi o provocare: să transmită văpaia asta a fericirii şi a spiritului liber oamenilor de pretutindeni.
Asta ȋl va transforma ȋntr-un adevărat călător al focului.
Oameni frumoși cât cuprinde, zâmbete și voie bună – după gust. Completăm cu hamace, jocuri, limonadă, muzică; le amestecăm și adăugam un strop de soare presărat peste parc.
Marea Hămăceală a adus laolaltă o mulțime clujeni, la relax în natură.
Împreună cu Minorswing Hammocks, Photo România Festival și Trinity, au creat un spațiu prietenos pentru toate vârstele ^^.
Toți cunoaştem conceptul din spatele Marii Hămăceli. Ce ne scăpa însă, este faptul că popularitatea și amploarea pe care le-a câștigat evenimentul au dezavantajul de a aduce și oameni care nu protejează mediul și nu respectă regulile impuse de organizatori.
Așadar, o dată cu sărbătorirea a 3 ani de existență, Marea Hămăceală își propune să mute evenimentul în pădurile din apropierea Clujului. Astfel, interesul pentru binele naturii și bunul simț triumfă!
Muzica: Oscar Band