După terminarea muncilor agricole, când lumea satelor intră într-o perioadă de hibernare, dar mai ales dupa Lăsatul Secului, începea sezonul şezătorilor.
Acestea erau întâlniri organizate de femeile şi fetele din sat. Împreună ele împleteau, torceau sau coseau, dar şi povesteau câte-n lună şi în stele.
Ba, când se adunau ficiorii se mai lăsa şi cu joc. Cu o astfel de ocazie jucau chiar şi bătrânii din vecini, invitaţi la şezatoare, dar pentru a nu-i deranja pe cei tineri, locul lor era pe laviţele late şi masive ce înconjurau pereţii încăperilor. Aşa a aparut, de exemplu, în Bucovina melodia de joc numită „Ca pe laiţă” sau „Baba grasă”.
Am dat şi noi de o şezătoare şi ne-am gândit să vă arătăm şi vouă cum se face… măcar în imagini.
Când fetele şi femeile satului îşi doresc o şezătoare …ea poate fi organizată imediat. Este nevoie de ideea bună, grupul de organizare şi un loc bun de întâlnire.
Femeile, mai ales se adunau la şezătoare şi în zilele lucrătoare, la una sau mai multe case. La Cluj, la Dezmir, mai exact, la şezătoare se toarce cânepă, se ţese şi, la final se mănâncă pe cinste…vărzare, prajături şi colaci.
Şi ce multe şezători se organizau mai demult…şi ficiorii cei mai cei…veneau acolo unde erau fetele mai frumoase …. (Livia Mărginean)
Până dă căldura, femeilor e place să se adune în strânsori cum le mai spune şezătorilor….
Şi femeile de astăzi, fetele care au fost cândva, îşi mai amintesc că şezătorile se organizau nu numai pentru tors, ci şi pentru scărmănatul lânii, scărmănatul penelor…, dar niciodată în şezatori nu se coseau cămaşi, asta făcea fiecare acasă, în gospodăria proprie.
Şi pentru că băieţii cei frumoşi, astăzi bărbaţi trecuţi de multă vreme de a doua tinereţe, au venit la şezătoare …ca atunci când aşteptau să-şi vadă drăguţele torcând…îşi amintesc care mai de care, ce tehnici de cuceritori aveau.
Se aşezau lângă fata ce le plăcea, iar dacă ea era încântată de flăcău scăpa fusul din mână ca el să-l ridice. Fetele mai răspundeau flirtului acceptând să danseze sau folosind vorbe dulci. Şi că am pomenit de vorbe…acestea nu se termină niciodată la o şezătoare.
Că ce poate fi şezătoarea fără poveşti, amintiri sau fără bucate gustoase…pancove, reteşe, vărzare sau boabe de cucuruz fiert…de toate am avut parte la Dezmir, la şezătoare.
Şi dacă v-ar cădea şi vouă bine o şezătoare…faceţi o vizită la Dezmir…ştiu eu că acolo sunt femei harnice şi dornice de poveşti.
- Când iubirea de oameni îţi aduce bucurie - 26 dec. 2024
- TRADIȚII DE IARNĂ 2024 – Târg de Crăciun la Cluj - 6 dec. 2024
- Ateliere pentru învăţarea limbii române cu ajutorul patrimoniului cultural local - 25 sept. 2024