În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, la amenajarea zonei Parcului Central a fost luată în considerare ridicarea unei cafenele în partea estică a acestuia, dar s-a decis că o sală de spectacole este mai oportună în acel spațiu, astfel că în anul 1874, pe malul Someșului a fost construit Teatrul de Vară.
Clădirea proiectată de Henrik Zimmerman era de fapt un hangar din lemn cu funcționare sezonieră, menit să asigure pe perioada verii, cadrul pentru spectacolele de teatru care nu se puteau ține în clădirea de pe Ulița Lupilor (Str. Kogălniceanu) pentru că aceasta nu era ventilată corespunzător. Prima reprezentație a avut loc în 13 iunie 1874. În mai puțin de 30 de ani, clădirea a fost considerată improprie atât din punct de vedere arhitectural, cât și funcțional.
În 1909-1910, o nouă construcție în stil Secession, proiectată de arhitecții budapestani Mákus Géza și Spiegel Frigyes a fost edificată pe locul vechiului hangar, astfel că aspectul zonei, dar și confortul participanților la spectacole s-au îmbunătățit considerabil. Noul spațiu putea să găzduiască atât spectacole de teatru cât și proiecții de film, iar orașul a luat un credit pentru construirea edificiului, directorul Jenő Janovics rambursând suma mai cu seamă din veniturile realizate de pe urma activității cinematografice, foarte profitabile. Inaugurarea noului teatru a avut loc la data de 18 iulie 1910, iar prima reprezentație s-a dat pe 18 august cu ocazia aniversării a 80 de ani a împăratului Francisc Josif.
Clădirea nu găzduia doar spectacole sau proiecții de film, aici s-au ținut și baluri, căci era astfel concepută încât partea de sub auditoriu putea fi ridicată, realizându-se astfel un spațiu amplu, specific unor manifestări de acest tip, marea calitate a sălii fiind multifuncționalitatea, așa încât putea fi repede convertită în funcție de nevoile de moment. Când se țineau baluri, devenea cea mai mare sală de bal din oraș.
În 1919, după instalarea noii administrații, clădirea nouă a teatrului din Piața Ștefan cel Mare a fost dată Teatrului Național și Operei Române, în timp ce echipa Teatrului Maghiar a fost relocată în Teatrul de Vară. Un mare minus al acestei săli era acustica, dar la lucrările de reabilitare din 1945, aceasta a fost îmbunătățită. În 1961 clădirea a suferit o transformare prin care foaierul a fost lărgit, iar fațada a căpătat o imagine austeră, tipică edificiilor comuniste, foarte îndepărtată de frumusețea și delicatețea fațadei originale, în care detaliile arhitecturale se îmbinau atât de armonios.
Din 1948, pe lângă Teatrul Național Maghiar, funcționează aici și Opera Maghiară, singurul ansamblu de operă în limba maghiară din afara Ungariei.
Surse: info + foto: Vais, Gheorghe – Clujul eclectic, UT Press, Cluj-Napoca, 2009 / Gaal, György, Cluj-Napoca, Ghid turistic, istoric, cultural, Ed. Tortoma, Baraolt, Cluj-Napoca, 2014 / Chis, Ancuta-Lacrimioara, Clujul de ieri si de azi – Cluj – Then and Now, Ed. Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2020 / Asociația Clujul de Altădată
#AncutaLacrimioaraChis #ClujulDeAltadata
