Am fost cândva frumoși și tineri …
Când lucrezi în Poliție, Jandarmerie sau în Armată, mă rog, în structurile astea militare, uniforma este o constantă în viața de zi cu zi, cei care o îmbracă o poartă cu mândrie, ea, uniforma atrage privirile celorlalți și de ce să nu o spunem, îl scoate în evidență pe cel îmbrăcat în uniformă. Totuși, ea, uniforma atrăgând privirile devine și o țintă pentru cei care poate nu au îmbrăcat o uniformă niciodată. La prevenire, toate activitățile le desfășurăm în uniformă. De obicei în cea de reprezentare, dar nu era obligatoriu.
Ca să mă laud singur, fiindcă am impresia că lăudătorii mei sunt în concediu, le-am stresat pe colegele mele cu privire la modul în care trebuie îmbrăcată și purtată uniforma albastră a Poliției Române. Nu-i vorbă că și ele, colegele mele dar și colegii care au trecut pe la prevenire au fost foarte receptivi la sfaturile mele. Am aflat, la un moment dat, că cei de la alte structuri, când aveau activități comune cu prevenirea, întrebau:”cine vine de la prevenire?” Daca aflau că merg cu mine, știau că trebuie să-și ajusteze ținuta regulamentar
… Erau zile în care activitățile se succedau rapid, de la o școală la alta, dintr-un loc în altul. Uneori, că așa-i în instituția asta, ți se cerea ceva de raportat chiar când trebuia să pleci la activități. Și toate raportările astea erau de maximă urgență, adică le primești astăzi și datele trebuie raportate … ieri.
Într-o astfel de situație ne-am trezit într-o bună dimineață eu și una dintre colegele mele, a trebuit să facem o raportare tocmai când ne pregăteam să plecăm la activități. Am făcut raportarea, dar, evident că am intrat în criză de timp și ne-am echipat regulamentar, pe „repede înainte”. Pe repede înainte, înseamnă că unele lucruri le ajustam din mers. Din mersul autoturismului de serviciu. Așa se face că ne arăduim spre activitate, în timp ce colega mea își aranja uniforma din mers.
Eram fix în centrul Clujului pe strada Eroilor și urma să ajungem la semafor, spre Teatrul Național. Încercați să vă închipuiți, dimineața pe Eroilor, centrul Clujului, coloane de mașini, eu în uniformă, ea în uniformă și își scapă ceva pe jos. Firesc, își lasă scaunul să meargă în spate și dispare sub bordul mașinii să recupereze ce scăpase. Atunci ajungem la semafor, coloana se oprește iar cel din spatele nostru, trece pe banda din stanga și oprește în dreptul meu. Cumva, atenția mea distributivă îmi semnalizează că individul se uită spre noi, îi arunc o privire și îmi dau seama că ne privea oarecum contrariat.
Realizez repede de ce și îi zic colegei mele:”nu cred că ar fi potrivit să te ridici acum și să vadă cei de lângă noi un căpșor răsărind de sub bordul mașinii. Și în uniformă”. Evident că ea, contrariată de afirmația mea, s-a ridicat spre surprinderea celui de lângă noi, a realizat și ea despre ce este vorba și ne-a bufnit un râs nebun.
Probabil că respectivul a văzut-o când s-a aplecat sub bordul mașinii, și-a închipuit cine știe ce și de aceea a și schimbat banda venind în paralel cu mine, să vadă el mai bine. De aceea zic, uniforma atrage privirile, te face vizibil și în același timp te transformă într-o țintă.
Când eram în armată, un comandant trecut prin ciur și prin dârmon, ne-a spus, „băi băieți, aveți grijă când sunteți în uniformă, dacă pui la un loc o sută de oameni beți, între ei unul singur în uniformă, toți îl vor vedea prima dată pe cel în uniformă”. Asta ar trebui să înțeleagă și colegii mai tineri care aleg să poarte la uniformă tot felul de pantofi, pantaloni mulați cu vedere la „toate cele de taină”, cămăși modificate, purtate aiurea, plete-n vânt și manichiură „super long”. Unifoma, așa cum e ea, trebuie purtată cu mândrie, cu respect, cu dragoste. Trebuie să te „ardă” atunci când o îmbraci.
- Poveste de când armata „era armată” - 10 apr. 2024
- Șeful a decis: fără uniformă - 19 ian. 2024
- Incidente și accidente rutiere - 23 aug. 2023
