Primele semne de sălbăticie Chiar la ieșirea din Laisamis, părăsim autostrada și facem stânga pe un drum mult mai spectaculos și mult mai puțin circulat, către South Horr. Drumul trece printr-o zonă nelocuită, un ecosistem de tip Acacia-Commiphora, unde avem ocazia să vedem din când în când câte un animal sălbatic. Câte o antilopă dik-dik, un struț, o gazelă, o dropie, sau chiar o antilopă kudu, imapala, sau o zebră. Adesea ne brăzdează drumul câte o veveriță de pământ sau de pe un copac zboară un hornbill sau un go-away bird. Voi folosi intenționat denumirile englezești ale unor animale care…
Africa, un continent într-un album de fotografii – episodul VI
Prin Kenya, către nord, ocolind bandiții La filtrul din Archers Post ne interesăm mereu de starea drumului. Zona ce urmează în față nu este neapărat cea mai sigură din lume. Există frecvent bande de tâlhari care atacă mașinile sau chiar grupuri teroriste implicate în răpiri. Și într-un caz și în altul, am fi ținte perfecte. Așa că întrebăm mereu care este situația în acel moment. Din Archers Post sunt două rute posibile pe care putem ajunge în nord. Mereu o alegem pe cea mai sigură. Cele mai multe atacuri sunt cauzate de conflictele intertribale. Teoretic, niște cercetători albi ar trebui…
Africa, un continent într-un album de fotografii – episodul V
Isiolo, ultima frontieră Isiolo e un orășel pitoresc, parcă desprins din filmele western. Doar parcă. Pentru noi, mereu a fost cumva “ultima frontieră”. În drumul către nordul sălbatic al Kenyei, este ultimul loc în care mai poți cumpăra ceva dacă cumva ai uitat. Este ultimul loc unde există bancă sau benzinărie. Sau un hotel decent. Sau curent electric. Sau o discotecă. Și încep cu discoteca. Așa îi spuneam noi în 2006 când am trecut pentru prima oară prin Isiolo. Acum poate i-am spune club. Cert este că se numea Frontiers. Deși nu cunosc istoria denumirii, mereu mi s-a părut cel mai…